Bully-ul va fi mereu aici

Bully-ul va fi mereu aici

Cum funcționează mintea unui bully, ce anume îl îndeamnă să devină unul și cum putem ajuta copiii care sunt ținta bullyingului în școli.

29.11.2018

de Elena Văduva, ilustrații de Alina Marinescu

Un studiu realizat de Institutul Național de Sănătate Publică în 2017 spune că în România 9,5% dintre elevi și-au agresat colegii de școală și 17,9% dintre elevi au recunoscut că au fost agresați de colegi frecvent. Diferențele dintre cifre sunt cauzate fie de faptul că nu toți elevii au recunoscut că i-au agresat pe alții, fie pentru că nu toți elevii consideră aceleași comportamente ca fiind bullying.

Bullyingul este definit ca un comportament de excludere, de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Termenul nu are o traducere exactă în limba română. Bullyingul poate însemna și agresivitate fizică, dar cel mai frecvent se manifestă prin agresivitate psihologică și emoțională. Copilul este umilit în repetate rânduri de colegi, primește porecle răutăcioase și este exclus din grup. Bullyingul diferă în funcție de gen. În cazul fetelor, forma de bullying mai des întâlnită este cea emoțională, în timp ce la băieți este cea fizică.

Am documentat diferite fațete ale bullyingului, de la percepția agresorului – care nu crede că a greșit – la poveștile intime ale câtorva victime (aici și aici) – care nu cred că vor uita vreodată ce s-a întâmplat cu ele – și până la acțiunile de prevenire pe care le fac autoritățile în școli – care încearcă să stârnească empatie între elevi. Toate pentru a înțelege mai bine fenomenul și pentru a realiza de ce nu este doar o joacă.

Dacă ai exemple de cum a reușit o clasă, o școală sau o organizație să combată bullyingul, scrie-i autoarei seriei la elena.vaduva@decatorevista.ro.

*

Liliana Hadji este psiholog și consilier și a văzut trecând prin cabinetul său atât copiii care au devenit bully în clasa lor, cât și copiii care au devenit victimele colegilor. De-a lungul întâlnirilor ei cu un elev de care-și aduce cel mai bine aminte, Gruia (pentru a păstra identitatea copilului, numele a fost schimbat), Liliana a încercat să înțeleagă mai bine ce anume din interiorul unui copil îi declanșează atitudinea de bully față de colegii săi de clasă. Am extras din discuția cu ea despre elevul Gruia, dar nu numai, șase lecții despre cum putem înțelege mai bine ce anume îi determină pe copii să devină bully.

1. Agresivitatea unui bully poate ascunde de fapt un sistem de apărare care scapă de sub control. Liliana povestește că mulți dintre elevii pe care i-a avut în cabinet au invocat scuza că nu au făcut nimic altceva decât să se apere. Că celălalt coleg a fost primul care a pornit cearta sau, mai rău, bătaia. „Dacă am lovit un coleg, el e cel care a început. Și atunci agresez pentru că mă simt agresat și de fapt agresiunea mea este reacție la agresiunea respectivă”, spune Liliana că auzea foarte des.

2. Copiii care devin bully au un nivel scăzut de empatie. „Empatia este să pot să înțeleg cât de tare te doare, să simt ca și cum m-ar durea pe mine. Dar pentru că eu sunt, poate, mai supraviețuitor decât tine, pentru că am praguri de sensibilitate mult mai înalte, pe mine nu mă pot sensibiliza prea multe lucruri în viața asta. Și atunci dacă cineva m-a numit «răule», nu-mi pasă. Și atunci nu pot să empatizez ce impact are asupra ta când îți spun eu «răule», pentru că e ca și cum pe mine nu mă afectează că-mi spui «răule». Pe tine de ce ar trebui să te afecteze?”, spune Liliana. Să trezești empatia în copii nu este cel mai ușor lucru de realizat, mai ales dacă ea deja există în cantități mici. Până la 10 ani, copiii încă se raportează foarte mult la concret, așa că nu se opresc înainte să comenteze lucrurile care nu le plac. Chiar dacă ele sunt legate de penarul unui coleg sau de stilul vestimentar al altuia.

3. Un copil poate avea o tendință înnăscută de a deveni bully. Liliana povestește că, de cele mai multe ori, tendința de a deveni bully nu este nimic altceva decât „o combinație între nivelul de agresivitate – cât de tare mă deranjează diverse lucruri în exteriorul meu –, și nivelul de toleranță – cât de înalte sau scăzute sunt pragurile mele de toleranță la diferențe. De exemplu, poate fi un băiețel care poartă un anumit tip de șapcă. Ei, pe mine mă deranjează șapca asta. Ia uite ce penibil arăți.”

4. Bully-ul simte satisfacție când face rău. În timp ce îl observa pe Gruia, Liliana a început să înțeleagă că băiețelul simțea o bucurie interioară puternică atunci când reușea să dezechilibreze emoțional un alt coleg. „Acum stau și gândesc și-mi amintesc ce tot încercam să înțeleg la el. Poate nu atât faptul că pe tine te doare, cât faptul că am reușit eu, folosind abilitatea mea mentală, să creez un impact în sufletul tău. Ca și cum, de fapt, m-aș bucura de reușita mea. Că bucuria poate ar veni din faptul că eu am reușit să te dezechilibrez puțin. Nu neapărat mă bucur că tu te-ai dezechilibrat, ci mă bucur că eu am reușit să te dezechilibrez.”

5. Bully-ul are o nevoie mai mare de a se simți important. „Toți vrem să fim remarcați, apreciați, poate chiar admirați. Și atunci fiecare are un pachet de resurse ale sale. Acel lucru care ne face unici. Și dacă nu te ajută alte calități care te scot din acest anonimat din care vrem să ieșim cu toții, folosești o abilitate care, iată, e din zona răutăților”, povestește Liliana.

6. Un copil bully poate fi doar rezultatul violenței în familie. Perpetuarea violenței este încă un motiv pentru care un copil devine violent cu alți colegi de clasă. „Și nu-i neapărat doar pentru că are model de agresiune și face ce vede, imită, ci poate fi și de descărcare. Că sunt atât de furios, nu pot să dau în tine înapoi și atunci dau în cineva mai slab ca să descarc acea furie.”

Bullyingul nu poate fi eliminat, crede Liliana, pentru că tendințele înnăscute vor exista mereu, dar speră ca activitățile de prevenire să se bazeze mai mult pe modurile în care victimele se pot apăra împotriva fenomenului, decât pe informare și pe încercarea de a opri elevul bully. Crede că doar așa putem reuși să minimalizăm bullyingul din școli. Se teme pentru copiii din „gașca slabă” care pleacă în viață victime, dar mai mult se teme pentru cei din „gașca puternică”, pentru că vor perpetua comportamentul violent pe care-l au și vor da naștere unor generații viitoare de bully.

Alina Marinescu

Ilustratoare

Părinții nu prea înțeleg de ce, dar nu contează.

Elena Văduva

Reporter

A absolvit în 2018 Facultatea de Jurnalism la Universitatea București și a explorat în podcastul „Răzleții”, produs de DoR, căutările și nesiguranțele personale și profesionale ale celor de vârsta ei.

CUVINTE-CHEIE

psiholog bullying

Utilizăm cookie-uri și alte tehnologii similare necesare funcționării site-ului, analizării performanței, pentru a-ți oferi conținut personalizat după interese și preferințe, precum și pentru activitatea noastră de publicitate online. Detalii despre despre cookie-uri și gestionarea lor in Politica de Cookies
Accept toate cookie-urile