Renee Hobbs crede că inteligența artificială poate fi un bun partener tehnologic și nu un dușman sau un instrument pentru a trișa la școală. Îi lasă pe studenții ei de la Universitatea Rhode Island, unde predă educație media și digitală, să-l întrebe orice pe ChatGPT, să genereze imagini în Canva, iar uneori, să creeze figuri umane într-o aplicație online. Secretul stă în transparență, spune Hobbs, într-o discuție cu Școala 9: îi pune pe studenți să-și prezinte procesul muncii lor, ce au ales și de ce și cum au formulat cerințele către partenerul AI.
„Un asistent educațional nu îi va arăta unui elev doar un status care îi va rămâne toată viața, ci o cale de progres permanentă”, spune Veaceslav Caburgan, unul dintre specialiștii care au dezvoltat aplicația EdNeos. Proiectul intrat în finala competiției Innovators for Children, accelerator pentru start-up-urile din educație, urmărește evoluția elevilor. Mai mult, aplicația bazată pe inteligență artificială le trimite copiilor sarcini, în funcție de materia școlară pe care au nevoie s-o aprofundeze, iar aceștia lucrează cu informațiile până când chiar le înțeleg. Totul ca să mențină intact lanțul de cunoștințe, pentru că „sute de mii de copii au acest lanț fisurat și pentru 42% dintre ei, analfabeții funcțional, lanțul s-a rupt”.
„Ce facem cu școlile?” e o întrebare globală. Cercetătorii britanici le-ar deschide, alții le-ar mai ține închise o vreme. În condițiile astea decizia se mută la autorități, dar și aici abordarea diferă de la țară la țară.