Clasă
Laborator
Cancelarie
Manifest
REZOLVAT
Cu ce-am rămas din școala mea

Cu ce-am rămas din școala mea

În fiecare vineri din ianuarie, ilustratoarea Alina Marinescu ne spune o poveste vizuală despre ce înseamnă să fii profesor în România și care poate fi influența ta asupra elevilor cărora le predai. Aceasta este a treia și ultima poveste ilustrată de ea.

24.01.2019

Text și ilustrații de Alina Marinescu

Încă de când am început școala, cred că cel mai tare m-a marcat modul în care era privită greșeala și cum ajungea ea să te definească. Dacă greșeai mult, luai note mici și erai considerat un elev slab, iar dacă nu greșeai sau greșeai mai puțin, luai note mari și astfel castigai respectul învățătoarei și admirația colegilor. Mirajul ăsta al notelor mari care te fac cineva m-a urmărit mult timp. În loc să mă intereseze cu ce rămân din ce învăț, era mai important să nu stric imaginea asta bună pe care mi-o creasem. Abia mai târziu am descoperit ce minuni se întâmplă când nu înveți pentru note, când câte un profesor zicea „la mine nu contează nota, contează ce-ți rămâne-n cap". Și chiar îți rămânea. Mi-am amintit de câteva situații de care m-am lovit când eram în școală și am povestit un pic despre ele, cu cuvinte și ilustrații, mai jos.

  • Într-a opta, la română, am tocit comentarii întregi pentru examenul de capacitate, le știam ca pe poezii. Eram lăudată și apreciată când reproduceam verbal câte un paragraf întreg, fără greșeală și e ușor de imaginat cât de mândră eram eu de mine. Parcă am luat 9,80 sau pe acolo, dar nu mai țin minte absolut niciun cuvânt din comentariile alea kilometrice, pentru că nu mă învățase nimeni cum să învăț.
  • Mi-ar fi plăcut să aflu mai demult că greșeala nu e de fapt ceva rău, ci că e constructivă și esențială pentru învățare. De la profesorul meu de grafică am învățat că e bine să greșești, pentru că doar așa poți face peste o clipă un pic mai bine. Dacă privești așa, devii mult mai relaxat și mai creativ în găsirea unor moduri noi de înțelegere și de rezolvare a unei probleme. Iar presiunea greșelii e mult mai mică și scad șansele să greșești efectiv și să te blochezi.
  • Când am dat admiterea în liceu am intrat aproape ultima, cu notă foarte mică, pentru că nu făcusem pregătire pentru un liceu vocațional. În funcție de medie eram repartizați de la A la E, și cu media mea, am ajuns la clasa E. Profesorii nu aveau pretenții prea mari de la noi, ne tratau ca pe un grup, nu individual. Aveau prejudecata că veneau la cea mai slabă clasă din școală, iar clasa se comporta ca atare.
  • La sfârșit de liceu, la lucrarea de diplomă de la Grafică, toată grupa a luat 10. Pe profesor nu îl interesau notele, dar ținea ca grupa să aibă un anumit nivel. Dacă de la nivelul ăla voiai să te ridici și mai mult, nu te împiedica nimeni. „Aveți toți 10, dar unii aveți un 10 mai mare și alții un 10 mai mic".



 

Citește toate articolele din tema lunii ianuarie, despre profesori și statutul lor.

 

 

Alina Marinescu

Ilustratoare

Părinții nu prea înțeleg de ce, dar nu contează.

CUVINTE-CHEIE

statu-quo

Clasă

Era mai bun învățământul în comunism? Istoricul Dan Lazăr, despre mitul că se făcea școală mai bună „pe vremuri”

Profesor de istorie și conferențiar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Dan Lazăr, a făcut o analiză a învățământului din perioada comunistă. El însuși a început facultatea în comunism și absolvit-o în democrație. Dan Lazăr este și doctor în Istorie contemporană și cercetător acreditat al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Se ferește să tragă o concluzie în alb sau negru la întrebarea „a fost școala de mai bună calitate pe vremuri?” Fiindcă nu ar reprezenta „un adevăr convenabil majorității”. Și totuși, ce-a fost bun și ce nu?

Citește mai mult

România amânată. Ce se schimbă din nou în educație, din 2024: alte reguli pentru burse, majorarea pe jumătate a salariilor pentru profesori

Anul 2023 s-a încheiat într-o notă cât de cât pozitivă: Guvernul a crescut bugetul alocat educației la 4,3% din PIB. Mai mult decât până acum, dar totuși, încă departe de ținta de 6% vehiculată de ani de zile. 2024 începe acum în cumpănă pentru sistemul de învățământ, cu schimbări ale schimbărilor, posibile modificări, amânări și promisiuni făcute și încălcate de autorități. Școala 9 vi le prezintă pe scurt.

Să postez sau nu poze cu copiii mei pe social media? Ce spun cercetătorii despre „sharenting”

Aproape jumătate dintre părinții britanici publică cu regularitate imagini și videoclipuri cu copiii lor, pe rețelele de socializare, încă din primele luni de la naștere. Obiceiul a devenit atât de comun încât a fost botezat „sharenting” (share - a împărtăși + parenting). Specialiștii avertizează însă că expunerea online vine cu anumite riscuri și sfătuiesc părinții să-și ia anumite măsuri de precauție.