Te simți furios/ă pentru că nu ești înțeles/înțeleasă. Ești dezamăgit/ă după prima ta relație. Simți anxietate la ora de matematică. Ești fericit/ă că ai câștigat un premiu. Te pasionează un sport. Simți iubire, frustrare, tristețe, melancolie. Un amalgam de emoții copleșitoare. Ce faci cu ele?
Cum putem schimba discursul din educația românească, lăsând în urmă „reformita cronică” de care a suferit în ultimele decenii?
Am descoperit teatrul în anii ’80, când căutam în marea plictiseală care ne umplea copilăria să ne găsim activități. Am continuat să studiez, mi-am luat doctoratul în teatrul comparat/medicina umanistă. Văzut nedrept ca pe o joacă, teatrul nu are încă impactul menit. Eu însă mi-am luat cele mai importante lecții de viață din teatru și vreau să le dau mai departe.