V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.
Ionuț Deaconu, un tată de 44 de ani, s-a întors în 2019 din Dubai, unde a lucrat într-o școală privată. Și-a cumpărat o casă cu un teren generos în Moșoaia, lângă Pitești, județul Argeș, și vrea să ridice acolo o unitate de învățământ modernă care să inverseze migrația școlară de la oraș către rural. Pentru asta, vrea să facă un apel către alți părinți care vor să investească timp și bani în școala visurilor lor. Știe că e un proiect pe termen lung, dar speră că școala va fi gata până când fetița lui, de 1 an acum, va intra în clasa pregătitoare.
Cristina Beiten, 33 de ani, lucrează ca psiholog școlar într-un sistem în care simte că rolul ei chiar contează.