Carmen Țar Fonta este de doi ani învățătoare în comuna Frumușani, județul Călărași. Străbate până la școală 70 de kilometri prin trei județe Ilfov, Giurgiu și Călărași, ca să încerce să le fie alături celor 16 elevi ai ei, dintr-o comunitate vulnerabilă. A avut și zile cu un singur elev în clasă sau, în pandemie, cu doar patru elevi colectați, cu lecții făcute în jurul mesei unui localnic. Zile colorate diferit, uneori în nuanțe de gri, alteori pastelate, ca cea în care vor merge cu toții într-o excursie să-l întâlnească pe Moș Crăciun.
Adulții dintr-o școală particulară din România au înțeles că trebuie să se înțeleagă pe ei înșiși ca să poată construi relații sănătoase cu elevii și copiii lor. Iar acum vor să ducă ideea aceasta și tot sistemul de suport în 10 școli publice.
„Hoții de subiecte” e un film simpatic în ciuda unor neajunsuri vizibile și rizibile, dar mai important e că e un semnal bun pentru o industrie de filme pentru adolescenți care pare să se fi împotmolit în groapa cu influenceri.