Visători picați din lună
Prima carte de benzi desenate cu subiect științific de care am aflat a fost publicată în 2015, de matematicianul francez Cédric Villani (laureat Fields în 2010). Între timp, Villani a intrat și în politică și a fost consilier al Președintelui Macron pe probleme de educație și inteligență artificială.
În 2015, însă, Villani se afla în fața mea, la București. Într-un amfiteatru al Institutului de Matematică al Academiei Române, francezul își lansa traducerea în română a cărții ilustrate de Edmond Baudoin (artist care mai colaborase și cu Mircea Cărtărescu, la Enciclopedia zmeilor).
Visătorii lui Villani sunt patru genii, cu destine tragice: Alan Turing (matematică și informatică), Leo Szilard (fizică), Werner Heisenberg (fizică și matematică) și Hugh Dowding (pilot al Royal Air Force în Al Doilea Război Mondial).
Villani a imaginat o carte de o intensitate emoțională care să șocheze. Cele patru biografii sunt romanțate, dar cred că, astfel, dau mai multă viață cercetătorilor și muncii lor, mai ales în cazul celor care au lucrat în domenii foarte abstracte.
Nu cred că poți rămâne indiferent, chiar și numai pentru că măcar două dintre nume — al lui Turing și al lui Heisenberg — le-ai tot auzit în contextul dezvoltării inteligenței artificiale și teoriei cuantice.
Pentru oricine citește cartea lui Villani și vede ilustrațiile lui Baudoin, cred că acesta este principalul mesaj: ecuațiile, războaiele, bombele și „cucerirea” atomului sunt idei care au apărut în minți complexe, uneori tulburate, care sunt departe de a fi fost simple fabrici de teorii și teoreme.
Algebra în benzi desenate
Chiar dacă nu este clar când o deschizi prima dată, cartea este mult mai detaliată decât un comic book obișnuit. Îi lipsește, în cea mai mare parte, elementul narativ, nu-ți spune o poveste în ansamblu, dar găsești personaje recurente.
Pentru elevi, este o introducere foarte bună în algebra de gimnaziu. Începe lent, cu un fel de recapitulare despre operațiile de bază, tabla înmulțirii și calcule „speciale” (înmulțiri cu zero, cu unu, împărțiri la zero etc.) și ajunge rapid, dar controlat, la nivelul noțiunilor de clasa a opta și mai departe. Ai ocazia să vezi ilustrat, atât artistic, cât și matematic, funcții de gradul întâi și al doilea, să înveți să rezolvi ecuații corespunzătoare cu metode intuitive și nu numai.
Părinții și profesorii pot lua prezentarea din carte drept o pledoarie pentru dialog, pentru ludic și pentru vizual. Metoda grafică de rezolvare a problemelor în ciclul primar pare, în multe lecții de gimnaziu, o amintire din copilărie, pe care elevii au depășit-o, căci, iată, acum lucrează abstract, cu x și y, nu cu prețuri de caiete și creioane. Dar o astfel de abordare ajunge să aibă repercusiuni, care se văd uneori prea târziu.
Preiau ideea unui coleg profesor și propun să ne gândim la un exercițiu suplimentar în tema sau testele elevilor, care să fie formulat prin caricaturi, desene și dialoguri.
Apropo, mai recomand și site-ul Math With Bad Drawings, al cărui autor, Ben Orlin, a publicat desenele sale „proaste” și sub formă de cărți.
