Echipa de cercetători a vrut să știe dacă limbajul de adresare către bebeluși are o calitate universală în diferite limbi. Totodată, au vrut să știe dacă acest lucru se schimbă pe măsură ce copilul crește și începe să stăpânească mai bine limbajul și vorbirea.
Folosind o metodă meta-analitică, au examinat toate studiile anterioare care au investigat proprietățile sonore ale limbajului și și-au pus întrebarea în ce mod ajută acesta dezvoltarea limbajului la copil. Ei au descoperit că anumite caracteristici cum ar fi cât de înalte sunt sunetele și cât de melodioase și ratele de articulare au aceleași proprietăți în majoritatea limbilor din lume. Au aflat că îngrijitorii vocalizează diferit sunetele de la o limbă la alta.
„Folosim un ton mai ridicat, fraze mai melodioase și o rată de articulare mai lentă atunci când vorbim cu copiii, în comparație cu modul în care vorbim cu adulții, iar acest lucru pare să fie la fel în majoritatea limbilor”, spune Christopher Cox, care a condus studiul și care este doctorand la Departamentul de limbă și științe lingvistice al Universității din York și la Departamentul de lingvistică și științe cognitive al Universității Aarhus, citat de Science Daily.
„În limba engleză, îngrijitorii exagerează de obicei diferența dintre sunetele vocalice în vorbirea dirijată către sugari, dar acest lucru pare să varieze în alte limbi. Este nevoie de mai multă muncă pentru a înțelege de ce se întâmplă acest lucru, dar ne-am putea aștepta, de exemplu, ca vorbitorii de limbi cu multe vocale să fie mai înclinați să clarifice acest semnal de vorbire pentru copiii lor”, a mai specificat profesorul.
Cercetătorii spun că pentru a înțelege mai multe despre utilizarea instinctivă a „limbii bebelușilor” și despre modul în care aceasta ajută la dezvoltarea copilului, este nevoie de mai multă muncă în limbile neoccidentale, puțin studiate.
Vorbirea se normalizează cu cât copilul crește
Studiul a arătat, de asemenea, că acest limbaj se schimbă în timp, pe măsură ce copiii devin mai pricepuți la limbaj și vorbire. Cele mai multe caracteristici ale „limbii bebelușilor” devin treptat mai asemănătoare cu stilul de vorbire al adulților - cum ar fi tonul și viteza de exprimare - dar alte caracteristici, cum ar fi sunetele melodice cu ton ridicat și vocalele exagerate, continuă mai mult timp.
„Aceste rezultate evidențiază cu adevărat natura interactivă a acestui stil de vorbire, îngrijitorii oferind un feedback dinamic și adaptat la vocalizările copiilor lor și reacționând la nevoile de dezvoltare în schimbare ale sugarilor”, spune și profesorul asociat Riccardo Fusaroli, coautor al studiului de la Universitatea Aarhus.
Cercetarea, realizată în colaborare cu Institutul Max Planck de Psiholingvistică și cu Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), este publicată în revista Nature Human Behaviour.
