Pe la șapte și jumătate dimineața, cu puțin timp înaintea primei ore de curs, Claudia Iorgu, profesoară de engleză, 55 de ani, iese din cancelarie cu catalogul în mână. Traversează holul lung cu pași mari, urcă pe scara profesorilor și intră în sala 40, unde învață clasa XII F, filologie. Clădirea cu un etaj a Colegiului Național „Unirea” din Focșani e acoperită la exterior de cărămizi pe care sunt scrise numele absolvenților liceului. În fața cancelariei este o expoziție cu fotografii realizate de elevi, iar pereții înalți ai holului sunt decorați cu poze alb-negru din istoria liceului.
Iorgu a terminat în 1986 Facultatea de Geografie, specializarea geografie-engleză, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, și a început să predea limba engleză în Focșani. În 1993 s-a angajat la Unirea, unde este unul dintre profesorii care predau atât la clasele de gimnaziu, cât și la cele de liceu. În semestrul al II-lea din anul școlar 2017-2018, zilele de marți le începea cu ora de la XII F, iar apoi trecea imediat la a V-a. De la exerciții despre diateze sau concordanța timpurilor, la cei mari, trece la formele de bază ale verbelor neregulate, la cei mici. Deși are așteptări diferite de la fiecare clasă, spune că-i e „extraordinar de simplu” să se miște între cele două extreme, pentru că principiile generale de lucru au aceleași baze: comunicarea și înțelegerea.
Iorgu intră în clasa celor de-a XII-a în jurul orei 7:30. Despre ei știe că au suficiente cunoștințe și că se poate baza de multe ori pe recapitulări în procesul de predare. Îi înțelege că sunt stresați din cauza examenelor, așa că, după ce au trecut de proba de competențe lingvistice în limba engleză a Bacalaureatului (care, în 2018, s-a desfășurat în februarie), preferă ca la ore să vizioneze filme și să discute despre ele. Vorbește relaxat cu elevii despre facultate și viitoarele lor vieți de studenți și încearcă să-i destindă, deși e conștientă că „lor nu le arde de râs”. Își șterge geanta gri de apa de ploaie, pentru că a plecat fără umbrelă de acasă, și mai așteaptă în jur de 15 minute să ajungă și întârziații. Apoi îl întreabă pe Mihai, elevul din ultima bancă și singurul băiat de la XII F, dacă a adus laptop pentru vizionarea unui film. Pe băncile tinerilor sunt dosare cu materia de la celelalte probe de Bac sau de admitere.
La începutul anului școlar, a purtat o discuție deschisă cu cei de la a XII-a și a încercat să stabilească un acord cu ei: „Hai să ne menajăm nervii reciproc, eu vă spun ce vreau de la voi, voi îmi spuneți de ce aveți nevoie”. Din când în când, îi place să le ofere elevilor ei posibilitatea de a alege modul în care doresc să se desfășoare orele, dar spune că e ajutată și de materia pe care o predă. „E altfel față de fizică, matematică sau chimie. Astea sunt mai aride. La științe depinde foarte mult de profesor. Poți să faci o oră wow și să fii foarte simpatic [și acolo], dar îți trebuie un talent extraordinar. La muzică, desen sau o limbă străină poți să le faci orele mai plăcute. Nu vor gramatică în ziua aia, pac!, ai cotit-o puțin spre literatură. Sau nu vor să scrie, faci puțină conversație. Nu vor nici asta, aduci un laptop să ascultăm ceva. Aici te ajută foarte mult obiectul în sine.” Examenul de Bac de la limba engleză este împărțit în patru probe: reading (citire), listening (ascultare), writing (scriere) și speaking (vorbire). Le poate testa competențele elevilor ei prin diferite activități nonformale, precum vizionarea unor filme ori discuții libere purtate la ore.
De la discuțiile despre viața de adult, Iorgu trece la discuții despre activități de weekend. Spune că e foarte important să fie odihnită la 8:30, când intră la elevii de-a V-a, care învață în sala 25, la parterul clădirii. Spre deosebire de cei mari, unde a stat la catedră, aici stă în picioare în fața lor sau se plimbă printre bănci. Ei au nevoie de varietate și răbdare. „Sunt niște copii foarte inteligenți, au o deschidere fantastică spre limbile străine și spre partea de IT. Dar nu au stare”, povestește Iorgu. Înainte să intre în clasă, un băiat o întâmpină în fața ușii: „Doamna, mi-am uitat caietul”. După ce face prezența, discută cu ei în engleză despre activitățile pe care le-au avut în weekend. Îi ajută în timpul conversației, iar când nu știu să spună anumite cuvinte, le scrie pe tablă. Pe rândul de la perete, un băiat mestecă o bucată de sandviș, iar altul din fața lui se joacă cu sticla de apă. Iorgu bate cu markerul pe catedră și le face observație: „Behave yourselves!”. „Doamna, ne mai dați un extemporal?”, întreabă entuziasmat băiatul care și-a uitat caietul. „Mă, dar mai taci!”, vine răspunsul unei fete din penultima bancă de la mijloc. Profesoara nu răspunde invitației și trece de la discuția despre activitățile de weekend la lecția de gramatică past tense. Le cere să-și deschidă caietele și să scrie data, iar la tablă iese Radu, șeful de clasă, care are de scris 17 verbe în engleză, la toate formele ‒ infinitiv, trecut și participiul trecut. Colegii lui scriu cuvintele pe caiete. După exercițiul de gramatică, profesoara revine la discuții în care le spune elevilor să folosească formele trecute ale verbelor.
„Dacă vezi că nu le mai stă fundul pe scaun ‒ sunt niște bombe ‒ nu mai poți sta în exercițiul cărții”, spune Iorgu, care aplică și la clasa a V-a o strategie asemănătoare cu cea de la a XII-a. Deși e mai greu să discute cu ei despre cum ar prefera să se desfășoare ora, se adaptează mult în funcție de comportamentul copiilor la clasă. „Trebuie să te joci, tot timpul să ai o chestie foarte proaspătă, foarte spontană. Când îi vezi că sunt foarte obosiți de gramatică, treci la altceva.” Spune că cel mai bun mod de a-i ține pe copii atenți, indiferent de clasa la care predă, este dacă discută cu ei și îi implică în procesul de predare. „În momentul în care profesorul predă, stă cu spatele și dă cu creta, normal că ei dorm în spate. Pentru că ești atent trei, cinci, șapte minute, dar la un moment dat te ia somnul, mai vorbești cu colega de bancă, nu mai poți. Dacă îți faci lecția și tot timpul întrebi, ca în oglindă ‒ nu-l lași să-ți scape. Dialogul e cea mai bună metodă.”
La 9:20 sună de ieșire. Profesoara iese din clasă și merge spre cancelarie. „Ieși stors de la clasă”, spune ea, dar în același timp orele sunt amuzante, „e exact un echilibru”.
