Dacă nu se întâmpla Revoluția din 1989, Dan Lazăr ar fi devenit profesor de istorie la țară. Era singura opțiune pentru el. Politica de țară în domeniul educației era să fie formați cât mai mulți specialiști pentru uzine.
Era o presiune foarte mare pe învățământul tehnic și nu te obliga regimul, ci era mai mult o presiune din partea familiei, convinsă că e cea mai „de viitor” carieră. „Viața ta era pusă de copil, din adolescență, pe masă și ți se proiecta viitorul în regimul de atunci. Părinții îți spuneau, cum mi-au spus și mie, de altfel: «poți face liceul de filologie-istorie, șansa de a intra la Facultatea de Istorie este mare sau mică. Ce faci după aceea cu liceul de filologie-istorie? Ce te așteaptă după ce termini?» Și știam că mă așteaptă o repartiție de profesor la țară”, își amintește profesorul Lazăr.
Fă-te inginer, mamă!
În perioada lui Ceaușescu se luase o decizie prin care doar cei care au studii tehnice și în medicină mai puteau primi locuri de muncă în marile orașe. Ceilalți erau trimiși să profeseze la țară. Circula o glumă amară în ceea ce privește repartiția proaspeților absolvenți ai facultăților umaniste. Se spunea că sunt mai multe tipuri de repartiție: în localități unde oprește trenul, în localități pe unde trece trenul, dar nu oprește, în localități în care se aude trenul și în localități unde nu s-a auzit trenul.
Era o discrepanță destul de mare ca nivel de învățătură între școlile de cartier și liceele prestigioase. Profesorul Lazăr își amintește că după ce a terminat gimnaziul la o școală de cartier din Iași, a dat la Liceul Național, la matematică-fizică. Era atunci examenul de treapta I care se dădea pentru clasa a noua. „Până în clasa a VIII-a credeam că știu matematică la un nivel ridicat. Însă când am intrat la liceu m-am lovit de duritatea profesorului și mi-am dat seama că eu care știam matematică de la o școală de cartier eram sub nivelul celor care au făcut și școala gimnazială la respectivul liceu. Era un șoc, doi ani ne-am chinuit eu și alți colegi” își amintește profesorul. Compensa prin rezultatele la istorie. „Eram la Olimpiadă pe țară la Istorie, unde am luat premiul 3. Atunci m-am orientat spre ce îmi place mie, știind ce mă așteaptă, că voi fi aruncat undeva la țară”, mai spune profesorul de Istorie. Habar n-avea atunci că Revoluția avea să-i schimbe destinul.
O parte din profesori erau îndoctrinați, alții, care nu credeau în modificările pe care le-au adus comuniștii în materia pe care au predat-o, reușeau să le transmită asta elevilor și studenților. „Aveam profesori pe care noi îi simțeam că erau obligați să spună acele lucruri și știam că nu e adevărat, ne transmiteau acest lucru. Așa s-a întâmplat că după Revoluția din 1989, din ianuarie, când am văzut că spun cu totul altceva, nu ne-a șocat, ci părea totul foarte natural”, spune profesorul.
Câți diletanți erau în școală
Despre cât de performant a fost învățământul în vremea comunismului și dacă a fost mai bun decât cel de după 1989 spune că e „o discuție complicată, nu va avea o clarificare, în sensul unei concluzii, a unui adevăr convenabil majorității”.
„Acea perioadă trebuie judecată din două mari unghiuri”, consideră profesorul Dan Lazăr.
În primul rând, în funcție de cât de mare e influența regimului politic în școală ca instituție. „În al doilea rând, regimul se consumă pe o perioadă de 45 - 48 de ani, învățământul nu este liniar, pentru că regimul nu a fost identic de la început până la sfârșit. Există două mari de apreciere a învățământului românesc, cel puțin două, cu cei doi lideri comuniști”, spune Dan Lazăr.
Așadar, Gheorghe Gheorghiu Dej și-a impus amprenta puternic pe învățământ și a început să încerce să-și impună ideologia și pe științele exacte. „În anii `50, inclusiv științele exacte au fost invitate și chestionate pentru a se vedea cum pot fi influențate de ideologie. De exemplu, la Biologie erau lăudați biologii sovietici, precum Trofim Lîsenko. El era foarte bun, dar era lăudat în mod particular pentru că era sovietic. În zona științelor sociale și politice a fost mult mai puternică implicarea regimului, pentru că se creau viitoarele cadre de partid. În zona științelor politice a fost influențată în special filosofia, de cea marxistă”, explică profesorul Dan Lazăr.
Istoria a fost una dintre materiile pe care comuniștii lui Gheorghiu-Dej au „mutilat-o”. „Istoria devine slugă a regimului: tot ce a fost rău a fost până la 1944 - 1945, ce e bine urmează de atunci încolo.”
În acea perioadă apare „fenomenul Roller”. Comunistul Mihai Roller, fost deputat în Marea Adunare Națională, director al Institutului de Istorie a Partidului, a influențat mult Istoria. În bibliografia sa oficială publicată, Academia Română îl prezenta: „Fără a avea studii de specialitate, a semnat manualele de liceu și cursuri universitare. (...) A publicat studii și culegeri de documente, folosind munca altora”.
Regimul Gheorghiu-Dej a schimbat învățământul după înfățișarea sistemului, unul totalitar. Când ai un astfel de regim, învățământul este primul vizat de schimbări, pentru că trebuie crescute alte generații, cu alte viziuni despre lume, societate și viață, una de tip comunist. Copiii trebuie formați în sensul acesta.
Profesorul Lazăr își aduce aminte și de un fragment dintr-o poezie care caracterizează destul de bine perioada respectivă:
„Tata cântă pe tractor,
Mama cozonaci ne face,
Iar noi învățăm cu spor
Când e pace!”
Din anii `50, învățământul devine în totalitate de stat și în urma unei cerințe a partidului, se pune accent pe învățământul tehnic și aplicativ. „Era o țară rămasă în urmă, care încerca să se industrializeze, avea nevoie rapid de tehnicieni, maiștri, ingineri, care să ducă la capăt marile proiecte, care nu se puteau face doar cu muncă brută, cu lopata și târnăcopul”, explică profesorul.
Apoi se pune accent și pe construcția de noi școli. Regimul a făcut școli cam peste tot, însă exista o problemă mare. „Și sub Gheorghiu-Dej și sub Ceaușescu, școala era modestă, cu dotări minime, iar igiena era precară. Se investește în spații pentru școală, însă este vorba despre o investiție care asigură o bază, nu performanță”, explică profesorul de istorie.
De la proslăvirea sistemului, la cultul personalității
Dacă Gheorghiu-Dej punea accent pe importanța sistemului comunist, după venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu se merge pe cultul acestuia și se dorește conturarea ideii că toate progresele i se datorează.
De asemenea, sub regimul Ceaușescu se intensifică presiunea pe învățământul umanist, care era văzut drept neproductiv. „De la clasa a 8-a apăreau diferențierile. Erau licee teoretice, cu profil de matematică - fizică de exemplu. Se știa că elevii buni la materiile acestea vor urma aceste licee, care le vor permite apoi să dea examene la facultăți de profil, de regulă la cele inginerești.”
Cei care nu făceau performanță la matematică-fizică, dar nici pe partea umanistă, mergeau la liceele industriale, unele fiind chiar patronate de fabricile și uzinele din oraș.
Aici, elevii puteau deveni maiștri, la 19 ani era deja în câmpul muncii, care îi fixa viața până la final. Erau repartizați în producție, după ce făceau armata. Era un traseu pe care ți-l trasa statul.
Oricum, formarea umanistă a avut de suferit. „Când am dat eu treapta a doua la filologie-istorie, era o singură clasă la Iași, la un singur liceu. Mai era un liceu la Bârlad, unul la Botoșani, cam 3 în toată Moldova. Cei care nu știau matematică sau nu doreau să facă, se îndreptau spre facultăți umaniste, filologie, istorie sau drept. La aceste facultăți erau foarte mulți pe loc. La Istorie, la Iași, de exemplu, în 1985, erau 18 pe un loc. Acest lucru se întâmpla și pentru că erau puține locuri, doar 25.”
Așadar, puse față în față, școala de azi nu prea poate sta în oglindă cu cea din comunism. Îndoctrinarea, liniile trasate clar de sus, lipsa unei orientări profesionale reale și profesorul-Dumnezeu sunt pete pe obrazul învățământului de odinioară.
Învățământul de acum ar trebui să se folosească mult mai mult de tehnologie și de accesul facil la informație, crede profesorul de istorie Dan Lazăr. Sunt și probleme pe care elevii și studenții din urmă 40 - 50 de ani nu le aveau. „Din păcate, lipsa admiterii la facultăți duce la niște situații delicate, iar notarea din liceu poate juca feste. Examenul de admitere erau o triere. Lăsăm garda jos la ceea ce înseamnă gramatică. Una e să nu știi numele unor cărturari și alte e să nu știi să scrii corect”, crede profesorul Dan Lazăr.
