Genoveva Cherchez, 43 de ani, se oprește în fața ușii de lemn pe care e o foaie printată: „Club de lectură – joia, ora 14:00 la anticafenea”, stă scris cu litere verzi deasupra unui desen colorat cu o căsuță de lemn între ramurile unui copac. Descuie ușa și intră, iar de la lumina roșiatică de pe hol trece la încăperea cu pereți albi și puțin întunecată la intrare. Cele trei ferestre sunt în partea din capăt a încăperii, iar în fața lor sunt perdele făcute manual de profesoara de română, care le acoperă în jumătatea de jos. În partea de sus, pe unde intră și lumina, se văd cerul senin, brazii și muntele.
Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia e la un sfert de oră cu autobuzul de centrul stațiunii. E singurul liceu din Sinaia și, după ce stă puțin pe gânduri, Genoveva spune că e și singurul din țară despre care știe că are în interior o anticafenea – un loc în care elevii să poată participa la activități culturale într-o atmosferă relaxată. În București sau Cluj-Napoca, anticafenele sunt locuri în care scopul nu e să consumi, ci să-ți valorifici timpul, fie că citești, lucrezi sau înveți. În anticafenele comerciale, clienții plătesc timpul petrecut acolo – în general, o sumă mică de bani pentru fiecare oră –, iar cafeaua sau ceaiul vin din partea casei. Genovevei i-a venit ideea de a deschide o anticafenea în liceu în urmă cu trei ani, când căuta un spațiu pentru clubul de debate. Între timp, a devenit și un loc pentru clubul de lectură, vizionări de film sau alte activități „altfel” ale elevilor. Aici nu se comercializează nimic, însă cei care vin aduc ceai, cafea sau cărți și contribuie astfel la atmosfera locului.
Pe cele patru rafturi de deasupra meselor sunt așezate cărți noi și vechi cu o varietate de titluri: de la un dicționar universal al limbii române sau cărți despre Titu Maiorescu și Junimea, la Mic dejun la Tiffany, de Truman Capote. Imaginea e completată de un radio cu antenă și ibrice de porțelan, care umplu spațiile libere de pe rafturi.
Bianca și Adriana sunt amândouă elevele Genovevei, în clasa a noua, la filologie. Prima oară au pășit în anticafenea în prima zi de școală. „Să vă arăt ceva”, își amintesc fetele că le-a spus dirigintele atunci fără să le dea detalii. Au intrat fără să știe ce înseamnă ideea de anticafenea. Totul suna a idee din filmele americane. De atunci însă, a devenit un spațiu sigur în care nu sunt certate dacă mănâncă în timp ce învață, în care au liniște dacă își doresc să studieze, iar atmosfera e mai destinsă decât la bibliotecă, unde pot veni să vadă filme împreună cu ceilalți elevi din liceu și unde pot cunoaște tineri care învață și în alte clase.
Anticafeneaua e în locul unui fost laborator, un spațiu care nu mai era însă folosit de nimeni. „E foarte simplu să spui că n-avem spațiu”, zice Genoveva. Nu ezită să amintească însă și că a fost ajutată de directoarea liceului și de administrator, care a mai căutat prin pod obiecte de mobilier nefolosite. Le-au aranjat și le-au folosit să decoreze locul: dulapul verde cu pete albe din capătul camerei a fost micșorat și recondiționat, iar câteva scânduri găsite în podul școlii au devenit rafturile pe care sunt acum așezate cărțile aduse de elevii care și-au dorit să se implice. Au fost și costuri suportate din bugetul școlii: au fost schimbate caloriferele și au fost cumpărate lustre, parchet, mese și scaune. Își dorește ca aici să fie un „hotar între școală și timp liber”. Totuși, spune că sunt unii elevi care nu s-au obișnuit încă cu ideea spațiului, de aceea nu sunt foarte mulți care vin aici. Iar de teamă că unii elevi care ar putea intra aici ar strica lucruri, sala rămâne închisă în timpul pauzelor și când nu sunt activități. Când Genoveva nu e în școală, cheia rămâne la administrație. Dar chiar dacă nu e deschis în timpul pauzelor, atunci când elevii au în minte organizarea unei activități sau își doresc să folosească spațiu ca loc de studiu, o anunță pe Genoveva de ceea ce-și propun să facă și pot folosi sala.
„Să nu asocieze școala cu un loc de tortură”, cam așa sună unul dintre scopurile anticafenelei. Iar Genoveva ar vrea să elevii să-l privească drept un loc diferit care să-i motiveze să se implice și vină cu cât mai multe inițiative de activități culturale. În viziunea Genovevei, spațiul ar trebui să iasă din monotonia școlii și să fie un loc în care elevii să iasă din decorul plictisitor al claselor pentru a a-și stimula creativitatea – fie că e vorba de dezbateri, literatură sau film. Știe că așa i-ar putea apropia mai mult de școală și, implicit, de literatură și materia pe care o predă.
1/11
