Ce rămâne după educația sexuală

Am povestit despre idei și soluții pentru educația sexuală comprehensivă în două dezbateri organizate la Brașov și București, odată cu lansarea numărului 2 al ziarului REZOLVAT, alături de specialiști, medici și tineri. Iată un rezumat al soluțiilor extrase din cele două discuții:

• Părinții ar trebui incluși în discuțiile despre educația sexuală, să fie informați cu privire la ce vor învăța copiii lor la opționalul de educație pentru sănătate și la atelierele pe care le țin ONG-urile în școli.
• Adulții au nevoie ei înșiși de educație sexuală.
• Cabinetele de planificare familială pot fi o soluție - dacă statul ar începe să investească serios în ele. Dar să fie, în același timp, cât mai prietenoase cu tinerii, să funcționeze în spații sigure și cu medici deschiși.
• Educație de la egal la egal: tinerii sunt mai deschiși să vorbească cu cei apropiați de vârsta lor.
• Focus și pe alte componente ale educației sexuale, cum ar fi emoțiile și dinamica în relații, dar și egalitatea de gen și violența.
• Opționalul de educație pentru sănătate are nevoie de revizuire și actualizare. Dar și de profesori pregătiți pentru a-l preda.
• Produsele de igienă menstruală trebuie privite exact ca ceea ce sunt: produse de igienă.
• O colaborare mai bună între Ministerul Educației și Ministerul Sănătății, dar și între ministere și societatea civilă pentru a crea o educație sexuală comprehensivă de calitate. În felul ăsta, o investiție a statului în educație sexuală ar aduce economii semnificative sistemului de sănătate publică.

Puteți explora articolele noastre pe site-ul nostru, în secțiunea „REZOLVAT”, iar ziarul îl găsiți în continuare în bibliotecă, la Rezidența9, sau la cerere, vi-l putem trimite gratuit direct la școala dumneavoastră.

***

Daniela Tarnovschi a început să facă educație sexuală cu fiica ei de când aceasta avea 6 ani, atunci când „ne-am adoptat una pe alta”. Acum, cea mică nu mai e atât de mică, dar la 16 ani știe suficiente cât să ia decizii informate, a spus mama ei. „Am încercat să-i dau ceea ce eu n-am primit când am fost de vârsta ei”, a explicat Daniela Tarnovschi, sociologă. „Educația sexuală este cel mai bun mod prin care poți să-ți ajuți copilul să nu ajungă victima unui abuz sexual”, a adăugat ea, la dezbaterea pe tema educației sexuale organizată de Școala9 luni, 16 februarie, la Rezidența9 din București.

Daniela Tarnovschi i-a pus la dispoziție fiicei ei cărți educaționale, a vorbit deschis despre protecție, consimțământ, menstruație și nu s-a sfiit să lase o ușă deschisă pentru orice curiozități ar avea adolescenta. Important, crede sociologa, în contextul în care aceasta nu a învățat nimic din aria educației sexuale la gimnaziu, iar în liceu, prea puțin. Ba chiar, când au venit „zânele de la Always” să le vorbească elevelor despre menstruație și produse de igienă menstruală, băieții au fost scoși din sală.

„Fiica mea a venit acasă și m-a întrebat foarte clar, dar de ce nu erau și băieții acolo? Ei i se părea normal ca și băieții să știe despre cum femeia trece prin acea perioadă. Ei nu i se părea nimic rușinos”, a spus Daniela Tarnovschi.

Dar părinții?

Și-a dat seama, astfel, că viziunile ei de părinte în ceea ce privește educația sexuală nu se potrivesc neapărat cu viziunile tuturor părinților. „E mitul ăla cum că copilul e pur…”. 

E o concluzie la care a ajuns și Asociația Pe stop. De aproape 8 ani, ONG-ul duce pachete cu absorbante în comunitățile vulnerabile. Numai în București distribuie lunar peste 600 de astfel de pachete. 

Prin cursul Corp și consimțământ, pe care-l ține în școli acolo unde este chemată, asociația îi învață pe copii, adaptat în funcție de vârsta lor, despre schimbările prin care trece corpul lor la pubertate și adolescență, despre igienă, dar și despre cum arată o relație sănătoasă versus una abuzivă, consimțământ, limitele într-o relație și cui să ceară ajutor.

„Este un curs de 5 ore și v-ați gândi că în 5 ore copiii o să se plictisească, dar nu este așa absolut deloc. După nici jumătate de oră în care noi facem joculețe cu ei, începem discuția, ei se deschid și pun întrebări”, a povestit Carmen Bulac, specialistă advocacy la Pe stop.

„Au curiozități care nu sunt adresate la școală și ne povestesc despre faptul că ei nici măcar la biologie nu învață anumite aspecte care sunt biologice, dincolo de faptul că educația sexuală nu înseamnă sexualizare”, a adăugat ea.

• Educația sexuală nu e despre filme pornografice și nici doar despre sex. E despre cum funcționează corpul tău, relații, consimțământ, iubire, cum apar copiii, cum te protejezi de o sarcină nedorită și de boli cu transmitere sexuală, de abuzuri. E despre autonomie, relații respectuoase, alegeri responsabile și respectul față de drepturile celorlalți, definește Organizația Mondială a Sănătății. Mai multe despre educația sexuală în cifre, aici.

Părinții au nevoie să știe ce învață copiii la acest curs. Așa că, de anul trecut, asociația face ocazional întâlniri cu părinții, niște „șezători” prietenoase care găzduiesc discuții libere. „Se simt mai apropiați de copiii lor, pentru că se duc acasă și discută despre ceea ce au învățat împreună”, a explicat Carmen. 

A spus că a întâlnit mai mulți părinți care doresc educație sexuală pentru copii decât cei care nu doresc. Poate și pentru că, înainte de curs, trebuie să obțină acordul părinților și atunci, are contact mai mult cu cei care își dau acceptul.

„Părinții află ce anume se întâmplă la acest curs și sunt mai liniștiți, pentru că discutăm despre niște funcții biologice, despre fiecare parte a aparatului reproductiv, discutăm despre relații, despre consimțământ, despre limitele pe care trebuie să le stabilim pentru noi și pentru ceilalți. Și cumva, faptul că părinții știu despre ce este vorba, cred că asta îi liniștește”, a mai afirmat Carmen. 

Nu-i judecă nici pe părinții care nu dețin informațiile corecte sau nu dețin cunoștințe suficiente pentru a-i învăța pe copii despre sex și corp: sunt mulți factori sociali care contribuie la asta - educația din familie și sărăcia, printre ei.

Dar copiii?

Pe de altă parte, e nevoie cumva și de o conștientizare din partea adulților, e de părere Luca Strâmbeanu, colegul nostru mai mic de la Școala cea mai 9, care a moderat discuția de la Rezidența9 alături de Cristina Apostolache. Informațiile sunt peste tot pe internet, de ceva vreme deja și ChatGPT a devenit noul Google. Deci de ce să ne tot ferim de educația sexuală?

„Adevărul e că majoritatea dintre noi am aflat despre sex și despre ce presupune acesta de la prieteni, de pe forumuri foarte ciudate din online, din filme porno care ni s-au arătat de la vârste extrem de fragede. Cred că e nevoie de o campanie de sensibilizare ca orice fel de părinte să înțeleagă că nu așa se face”, a spus Luca.

„Am observat că părinții nu vor să vadă că copilul lor crește. Dar se va lovi de aceste informații fie că părintele vrea sau nu”, a adăugat și Cristina Apostolache. Se declară norocoasă că are părinți deschiși, cu care poate vorbi orice. Părinții rămân cea mai sigură sursă. Și cel mai bun sprijin emoțional.

„AI-ul nu pot să-l interzici. Accesul la internet al adolescenților nu poți să-l interzici. Ceea ce poți să faci este să-l ajuți să discernă ce informații primește și în același timp, tu să-ți arăți deschiderea ca el să vină la tine și să te întrebe”, a adăugat Daniela Tarnovschi.

Mai dificil este când ruptura dintre generații este prea adâncă, a spus, în schimb, Gabriel Brumariu, coordonatorul Asociației Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS). „Six-seven, Ballerina Cappuccina, și eu mă chinui foarte mult să învăț”, a glumit Gabriel.

Și noi avem foarte mult de învățat. Ar trebui să fie făcute constant cursuri pentru adulți. Trebuie să înțelegem și generațiile tinere, să înțelegem și glumele și tot ce se întâmplă, să ne punem puțin la punct - Gabriel Brumariu, SECS

De aceea, asociația Tineri pentru Tineri (TpT) face de ani de zile educație de la egal la egal. Tineri voluntari merg în școli și licee și țin cu elevii cursuri despre igienă, emoții, boli cu transmitere sexuală și protecție, consimțământ și relații. E modul simplu pe care TpT, un ONG cu câteva decenii de experiență în educația pentru sănătate, l-a gândit pentru a-i face pe adolescenți să treacă de bariera rușinii.

„Tinerii și elevii de aceeași vârstă și din aceleași generații sunt mai potriviți pentru a preda acest subiect în școli. Consumăm aceleași conținuturi din media, așa că ne este mult mai ușor și lor le este mult mai ușor să comunice cu noi decât poate cu un profesor sau cu un adult”, a explicat Daria Carastoian, educatoare între egali la TpT.

Vârsta aproapiată e un avantaj care permite și discuții care se întind dincolo de educația pentru viața de familie, metodele contraceptive, egalitatea de gen și limitele personale. Se ajunge la discuții despre ghosting, relații abuzive, emoții de orice fel - aspect de care liceenii sunt în special preocupați.

„De exemplu, poate să existe o combinație de frică, emoție, plăcere în același timp și fiindcă există anumite confuzii, de-aia suntem noi acolo apropiați ca vârstă, ca interese, am trecut poate la un moment dat prin aceleași experiențe”, a povestit Daria la dezbatere.

O constantă pe care a remarcat-o după fiecare curs pe care-l ține la clase este că adolescenții se simt în siguranță să împărtășească cu voluntarii TpT problemele cu care se confruntă și le cer sprijin. „Noi le spunem că nu putem să-i ajutăm în acest sens, le-am oferit informațiile și îi îndrumăm mai departe către persoane în care ei au încredere”.

Tot n-avem bani pentru cabinetele de planificare familială. Nici medici

Persoane de încredere pot fi și medicii de planificare familială. Dacă am avea suficienți. Numai că, de mai mulți ani, cabinetele au fost trase pe linie moartă. S-au închis treptat pentru că autoritățile nu au investit în ele. Nici cele 10 milioane de euro obținute prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) pentru ele nu au mai ajuns.

Cabinetele de planificare familială au fost create după anii ‘90 ca sprijin în educare și informare pe partea de educație sexuală. Scopul lor era să reducă numărul de avorturi, mortalitatea maternă și cazurile de infecții cu transmitere sexuală. Oferă nu doar contracepție gratuită, ci fac teste pentru infecții, teste Papanicolau, monitorizează sarcină, oferă consiliere și educație sexuală reproductivă. Nu ai nevoie de trimitere de la medicul de familie și nici măcar de cartea de identitate. De asemenea, dacă ai 16 ani, poți accesa serviciile medicale fără acordul părinților.

Acum mai funcționează vreo 100 și ceva de cabinete de planning, mai puțin de jumătate din câte au fost înființate. Iar între timp, deficitul de educație sexuală e acoperit tot de organizațiile neguvernamentale, a remarcat Gabriel Brumariu, de la SECS. Se grăbește însă să adauge că sunt medici extraordinari care lucrează în aceste cabinete. Dar din ce în ce mai puțini. În județul Brașov, de pildă, mai funcționează un singur cabinet de planificare familială, iar medicul de-acolo urmează să se pensioneze curând. „Eu sunt și coordonator de planificare familială pe județ. Adică, am rămas singurul cabinet, dar mă coordonez pe mine”, a glumit medicul Gabriela Mateoc, la dezbaterea pe care Școala9 a organizat-o în Brașov, în noiembrie anul trecut, odată cu lansarea ziarului REZOLVAT numărul 2.

„Medicii care au fost formați în anii 2000 ies ușor din sistem și atunci e foarte greu să îi mai înlocuim. Dar ar fi o resursă foarte bună, care a funcționat”, a spus Gabriel Brumariu. Mai e necesar și ca aceste cabinete să fie prietenoase cu tinerii. E un lucru pe care îl tot repetă asociațiile din domeniu.

„Imaginați-vă că într-o comunitate mai mică, dacă ele sunt în spital, poate spitalul e și aproape de primărie și vede toată lumea că te-ai dus acolo, nu o să fie foarte prietenos pentru tineri. Poate nici nu mai sunt echipate cum au fost odată. În continuare această rețea are nevoie de ajutor”, a spus Gabriel.

El crede că opționalul de educație pentru sănătate nu mai e de multă vreme suficient - are nevoie de revizuire, actualizare, îmbunătățire, sunt necesare și niște manuale avizate și un nou training al profesorilor.

Și mai ales, dacă tot este opțional, să fie „o opțiune reală”.

• Opționalul de educație pentru sănătate, existent și cu aceeași programă din 2004, se face în prezent în puține școli din România: cam 48.000 de elevi din clasele I-XII l-au urmat în anul școlar 2024-2025, dintr-un total de aproximativ 2,2 milioane de elevi.
• Componenta de educație sexuală, care conține informații despre infecții cu transmitere sexuală și contracepție, se predă începând cu clasa a VIII-a și doar cu acordul părinților. O investigație Dela0 din 2021 a arătat că opționalul se predă superficial. Experiențele elevilor de la Școala cea mai 9 arată că nu s-au schimbat prea multe de-atunci.

Absorbante sau hârtie igienică

„Nu discută nimeni despre ce demersuri trebuie să facem ca să avem hârtie igienică la toaletă. Nimeni nu se întreabă ce hotărâri de Consiliul Local sau ce legi trebuie să avem ca să avem un săpun sau prosop în spațiul public, la școală sau la o instituție”, a spus Carmen Bulac, specialistă advocacy la Pe stop. 

Discuțiile despre oferirea de produse menstruale gratuite în instituțiile de învățământ au început mai serios prin 2021, când asociația Iele Sânziene a făcut o petiție pentru asta. Petiția a pornit și de la faptul că în jur de 415.000 de adolescente din România cu vârste între 11 și 19 ani se aflau, în 2020, în risc de sărăcie și excluziune socială, potrivit Eurostat. Un pachet de absorbante e scump. E mai scump pentru fete să stea în școală.

„De multe ori, când discutăm cu autoritățile suntem întrebate: dar aveți date, aveți studii?. Și nu existau”, a adăugat Carmen. Dar acum există.

Un studiu făcut de o echipă de cercetătoare de la Universitatea din București și inițiat de organizația Pe stop, la care au participat aproximativ 1.600 de femei tinere, arată că aproape o treime dintre femei își schimbă tamponul sau absorbantul mai rar decât ar trebui, pentru a face economii. Majoritatea le consideră foarte scumpe. Multe femei evită să iasă în oraș sau să meargă la serviciu în perioada menstruației.

• Am discutat la REZOLVAT despre sărăcia menstruală și nevoia de a avea produse menstruale în școli, despre rușinea menstruației, cum își face ea loc la orele de educație pentru sănătate, despre mituri, dar și cum îi introducem pe băieți în acest subiect, cu Oana Constantin, de la Iele Sânziene, și Irina Vasilescu, de la Pe stop, aici și aici.

„Educația sexuală costă mai puțin pe termen lung decât toate consecințele lipsei educației sexuale. Și dacă ne gândim la nivel național, că ne interesează doar economia - pentru că noi ne-am întâlnit și cu această problemă că nu există buget pentru produse -, educația sexuală și de sănătate menstruală costă mai puțin, de fapt, pe termen lung, decât ar costa asistența medicală a celor care au neplăceri din cauza lipsei”, a spus Carmen Bulac.

Câteva școli din București și alte câteva orașe au acum dispensere cu produse de igienă menstruală, la inițiativa ONG-urilor, a unor elevi și profesori sau consilieri locali. Dar au fost implementate greoi, cu lungi dezbateri și negocieri, a spus Carmen. În plus, e insuficient. E nevoie, întâi de toate, ca produsele de igienă menstruală, în sine, să fie văzute exact ca ceea ce sunt: niște produse de igienă. Apoi, dacă ne uităm în context mai larg, a spus ea, să vorbim și despre scăderea TVA-ului, inițiativă care există (scăderea TVA-ului de la 19% la 9% pentru mai multe produse de igienă), dar care este încă în comisiile parlamentare.

Noi vedem scăderea TVA-ului ca un rezultat nu doar economic, dar și simbolic. Reducerea TVA-ului ar însemna ca în sfârșit să recunoaștem în spațiul public că există produsele menstruale. La nivel internațional există foarte multe țări, atât din Europa cât și din afara Europei, unde, pe lângă faptul că TVA-ul este 0% (ca în Irlanda, n.r.) sau cel din categoria cea mai joasă, au și ideea de a avea accesul la absorbante în spațiile instituțiilor publice - Carmen Bulac, Pe stop

„Chiar și un TVA redus tot este imposibil”, e de părere Gabriel Brumariu.

Adică, sunt în continuare medii în care produsele de igienă și contraceptivele, chiar și la un preț redus, nu pot ajunge la tineri. A povestit o discuție cu un angajat dintr-un centru din București, despre o adolescentă care, la unele întâlniri, nu se așeza pe scaun. Și-a dat seama că nu are absorbante.

„Gândiți-vă, de exemplu, că o cutie de prezervative este în jur de 10 lei, să zicem. Foarte mult pentru niște tineri care pleacă de la școală să lucreze acasă, ca să hrănească animalele, sunt elevi care nu au bani de navetă. E nevoie de contraceptive gratuite, într-un fel sau altul. Sunt deja date științifice, știm că este nevoie, avem atâtea dovezi, avem toate sarcini la minore. Cred că e suficient să facem ceva fără să mai punem foarte multe întrebări”, a explicat Gabriel.