„L-am cunoscut pe Dumnezeu”. De ce aleg 10.000 de elevi să meargă la olimpiada de religie

„Mi-am dat seama că îl am doar pe Dumnezeu și cu El pot să fac tot ce-mi propun”, spune o elevă de clasa a șaptea. Stă cu mâinile strânse în poală, pe patul din camera de hotel a inspectoarei de religie unde ne-am retras pentru liniște. Suntem la hotelul Traian din Brăila, județul care găzduiește faza națională a olimpiadei de religie pe gimnaziu. Profesoara o privește din ușă, fericită că rezultatele elevei ei, pe care le-a aflat cu o seară înainte, sunt de premiu. 

Fata a înțeles, spune ea, că îl are „doar pe Dumnezeu” când colegii ei de clasă au început s-o privească diferit fiindcă mergea la olimpiade, religie și română. 

„Mi-am dat seama că grupul meu de prieteni și oamenii din jurul meu pe care îi vedeam atât de puri și atât de curați, la fel ca mine, nu sunt chiar cum îi percepeam.”

Discuției se alătură alte eleve, de-a cincea, a șasea și a opta, și ele însoțite de profesoarele lor.

280 de copii de gimnaziu au venit din toată țara la final de aprilie în Brăila ca să participe la olimpiada de religie. Faza pe liceu a avut loc la Reșița și a adunat 300 de elevi. 

În total, peste 10.000 de elevi din toată țara iau parte anual la olimpiada de religie, scrie agenția de știri a Patriarhiei - Basilica. La alte discipline, numărul e mai mic. La materiile reale (matematică, fizică, chimie), media pe an la județeană este de 5.500, la umaniste în jur de 3.000, potrivit Ministerului Educației. 

Religia adună ceva mai mulți copii și la etapa națională: în jur de 600, în timp ce media la disciplinele reale e cam 500 iar la uman în jur de 300. 

„Chiar a fost o chemare” și „La fel ca româna sau matematica”

Ce-i atrage pe olimpicii la religie către această disciplină? Le întreb asta pe cele patru fete aliniate pe cele două laturi ale patului de hotel.

„L-am cunoscut pe Dumnezeu și mi-a plăcut foarte tare religia și am vrut să-i dau o șansă. Româna dintotdeauna a fost marea mea iubire, dar mi-am dat seama că, fără Dumnezeu, poate că n-aș fi reușit nici la română să fac atâtea lucruri”, spune eleva de clasa a șaptea. Ea a început de fapt cu concursul „Cultură și spiritualitate”, o altă competiție descrisă drept „o combinație între limba română și religie”. E un traseu relatat și de alți elevi, întâi competiția „Cultură și spiritualitate” și apoi olimpiada de religie, ambele aprobate de Ministerul Educației.  

- „…contează extraordinar de mult profesorul. Fiindcă niciodată nu poți să devii puternic prin forțele proprii, trebuie să ai măcar un pic de ajutor, atât din partea lui Dumnezeu, cât și din partea oamenilor, fiindcă El lucrează și prin oameni.”

- „(Profesorii) ne sunt prieteni, sunt niște persoane care ne-au învățat să-l iubim pe Dumnezeu și care ne-au arătat frumusețea religiei și ne-au îndrumat pe acest drum cu atâta răbdare”, completează celelalte eleve. 

Spun și că rezultatele lor la Religie nu sunt luate în serios de alți colegi. „Unii întreabă de când se face Olimpiada de religie? Ca și cum nu ar fi o materie importantă… Deși este! La fel ca româna sau matematica, niciuna nu este mai prejos!”, spune eleva de clasa a opta. 

„Încerc să le spun (colegilor, n.r.) că poate chiar a fost o chemare și mă gândesc că într-o bună zi o să-și dea și ei seama că ar merita să acorde o șansă religiei și, în primul rând, lui Dumnezeu”, o completează una dintre colege. 

Adaugă că le plac olimpiadele naționale, fiindcă așa călătoresc, își fac prieteni. Acum sunt la Brăila, dar au participat și la edițiile care au fost la Focșani sau Slobozia. 

Le-au plăcut și subiectele. „Mi-au adus o bucurie în suflet, pentru că, nu întâmplător, erau lecțiile mele preferate și chiar mi-am dorit să pice. La primul subiect au picat darurile Duhului Sfânt, la cel de-al doilea lucrarea Duhului Sfânt în lume, iar la al treilea subiect Biserica-lăcaș de cult și închinare”, enumeră eleva de clasa a 7-a. 

Am întrebat Ministerul Educației cum sunt elaborate subiectele și ne-au spus că, în general, respectă programa școlară și este o structură comună tuturor cultelor. „Sunt urmărite: corectitudinea științifică, claritatea cerințelor, nivelul de dificultate, diversitatea nivelurilor cognitive, obiectivitatea evaluării și concordanța între cerințe și baremul de evaluare. Pe scurt: subiectele se elaborează conform metodologiei si regulamentelor specifice fiecărui an școlar”, ne-a răspuns ministerul. (Sublinierea aparține redacției.)

Cât despre competențele urmărite la acești elevi, experții ministerului spun că „sunt evaluate manifestări observabile ale competențelor, nu credința sau trăirea religioasă personală a elevului.”

„De exemplu, pornind de la un text biblic precum Pilda samarineanului milostiv, subiectul poate solicita elevului să identifice mesajul textului, să explice semnificația iubirii aproapelui și să argumenteze modul în care această valoare poate fi aplicată într-o situație concretă de viață. Sunt vizate competențe precum explicarea și interpretarea mesajului religios, analiza textelor biblice, argumentarea, realizarea de conexiuni între credință și viață și aplicarea valorilor religios-morale în contexte concrete”, au continuat explicația în răspunsul pentru Școala9. 

„Ce testezi? Că acel copil este un bun creștin-ortodox sau un bun catolic?”

„Care este valoarea educațională pentru un copil care se duce la olimpiadă? Dacă ne gândim la olimpiada de matematică, olimpiada de chimie, fizică, aici avem niște materii care sunt independent validate. Adică nu poți să bați câmpii cu nu știu ce idei ciudate la fizică, la matematică, la chimie”, spune Toma Pătrașcu, președintele Asociației Secular-Umaniste (ASUR). 

La începutul verii, organizația sa a lansat platforma oradereligie.info cu informații pentru părinți, cum este faptul că ora de religie nu e obligatorie, să știe că dacă nu au optat în scris, atunci nu ar trebui copiii lor să facă religie.  

Au pus la dispoziția părinților și un chestionar la care au răspuns 522 de persoane, peste 90% din orașe. Majoritatea s-au referit la experiențe din ultimii patru ani. 

30% dintre respondenți au spus că n-au semnat nicio hârtie ca să urmeze copiii lor ora de religie și 20% au semnat o hârtie ca să nu participe, deși de 10 ani legea/regulamentul cere opusul. 

Mai mult, 42% dintre părinți au spus că școala nu i-a informat că religia nu este o disciplină obligatorie și 14%  că au avut parte de insistențe din partea școlii pentru participarea la ore. 

Studiul nu este reprezentativ la nivel național după criterii sociologice, ci arată o poză a experiențelor unor părinți, menționează Toma Pătrașcu. „Aproape jumătate din cei care n-au făcut religie au spus că elevii au rămas în clasă la oră, doar că n-au primit notă. La categoria răspunsuri libere, e un caz, anecdotic - un părinte s-a dus să-și scoată copilul de la religie și a fost rugat să nu mai spună la alți părinți că face asta, să nu-i încurajeze și pe ei”, adaugă Pătrașcu legat de sondajul ASUR pe care îl vor face public la finalul lunii. 

Ce critică Pătrașcu, în afara procedurilor pentru a opta pentru disciplină, este tocmai ce nu se învață la ora de religie. „Nu avem de-a face cu explicarea fenomenului religios într-un context social-politic mai larg. Sistemul de predare a religiei la noi în țară vizează generarea unor noi credincioși pentru cultele care trimit profesori în școli. Nu discutăm de o educație pe subiecte religioase, ci discutăm de o îndoctrinare pe subiecte religioase”, spune acesta. 

Se întreabă și cum funcționează evaluarea la olimpiade: „În condițiile în care religia se predă confesional, tu de fapt ce testezi (la olimpiadă)? Că acel copil este un bun creștin ortodox sau un bun catolic sau un bun musulman?”

Ce s-ar întâmpla la aceste concursuri dacă elevii ar chestiona ideile predate?, continuă retoric:

„Dacă Gigel zice că oamenii au evoluat din altfel de organisme de-a lungul a milioane de ani, ce notă primește copilul ăla?”

„Devenim oameni mai buni, blânzi, ascultători”

Le întreb pe eleve cum cred ele că ce au învățat pentru olimpiadă le ajută în viața de zi cu zi. 

- „Sunt informații despre Dumnezeu pe care le înveți și care te ajută în formarea unei relații, în aflarea mai multor lucruri despre el. E ca și cum ai învăța despre părinții tăi când te întrebi cum a fost tinerețea lor sau ce muzică le-a plăcut. Exact la fel.”

- „Ascultându-l pe Dumnezeu mai bine, ne dăm seama și cum ar trebui să ne comportăm cu cei din jurul nostru, cu semenii. Că ar trebui să fim mai blânzi, mai răbdători, chiar dacă întâlnim dificultăți, să le primim cu brațele deschise și să nu răspundem cu răutate.”

- „Olimpiada de religie poate aduce multe beneficii în viață. Te poți apropia de Dumnezeu cât mai mult. Învățăm să ne respectăm pe noi înșine și restul. Devenim oameni mai buni, blânzi, ascultători.”

„Își doresc să împlinească voia lui Dumnezeu mai mult decât voia proprie”

Elena Cocîrlea este inspectoare de religie în Brăila. A participat la toate edițiile olimpiadei, din 2009 încoace când a început să fie organizată la nivel național, de obicei din postura de profesoară care pregătește elevi pentru această competiție. 

„Printre ei sunt foarte mulți care urmăresc nu doar performanța, ci și trăirea religioasă și sunt practicanți, merg la biserică, se implică în activitățile acestea de voluntariat”, spune profesoara. 

În ce privește criticile, spune că respectă opiniile celorlalți, chiar dacă diferite de ale sale: „Ne confruntăm cu acest aspect, cred că de la începuturi, de când eram noi studenți, dar voia lui Dumnezeu este alta. Vedem cum a evoluat, cum toate forurile s-au aplecat asupra acestui lucru și au susținut așezarea așa pe cale”, spune Elena Cocîrlea. 

La disciplina religie elevii învață să fie „mai empatici, mai atenți la nevoile celorlalți, intervin și ajută aproapele”: „Sunt foarte flexibili la solicitările noastre și în aplicarea aceasta a învățăturii de credință. Adică încep și ei să conștientizeze că împlinirea vine totuși punând în practică cunoștințele teoretice pe care le dobândesc pregătindu-se pentru olimpiada de Religie. Își doresc să împlinească voia lui Dumnezeu mai mult decât voia proprie.”

„Cred că educația religioasă este singura care ne mai salvează”, concluzionează  inspectoarea de religie. 

Tăcerea BOR

Am trimis o serie de întrebări și către Patriarhia Română: cum definesc performanța în ce privește religia, care este contribuția financiară a Bisericii pentru aceste olimpiade sau dacă profesorii primesc orice fel de recompense dacă au elevi la olimpiadă. 

„Deoarece Religia este disciplină școlară, parte a trunchiului comun, Ministerul Educației și Cercetării organizează anual Olimpiada Națională de Religie. Participarea elevilor în număr mare la această competiție școlară arată preocuparea acestora de a înţelege universul şi viaţa ca daruri ale lui Dumnezeu, de a cultiva valorile netrecătoare ale credinței”, este singura mențiune a biroului de presă a Patriarhiei legată de olimpiadă. Restul răspunsului este un istoric al predării religiei în România. Nimic despre contribuția financiară sau recompensarea profesorilor de religie. 

Ne-a răspuns legat de bani Inspectoratul Școlar Brăila, care a organizat etapa națională de gimnaziu: Ministerul Educației a alocat suma de 283.000 lei, din care 93% au mers pentru cazare, masă și 54 de premii. Adică echivalentul a 63 de burse de merit pe un an școlar. 

Ministerul Educației decontează până la 200 de lei pe zi per elev sau profesor însoțitor, potrivit normelor de organizare a concursurilor. Sumele merg către inspectoratele școlare.  

La sumă s-au adăugat 20.800 de lei de la Arhiepiscopia Dunării de Jos pentru 104 premii speciale, iar Patriarhia Română a oferit 12 premii în cărți, medalii, diplome, mai spune inspectoratul Brăila.  

Inspectoratul Școlar Caraș-Severin care a organizat faza națională la liceu nu ne-a răspuns la solicitarea legată de banii cheltuiți. 

Din 32 de inspectorate județene care ne-au răspuns, 14 au spus că nu au  date centralizate cu câți elevi au optat să facă religie. Celelalte 18 ni le-au furnizat însă. 

Vrancea este fruntașă la numărul de elevi cu religie în orar, cu peste 99% dintre copii, urmată de Vâlcea și Giurgiu. La polul opus, județele cu cei mai puțini elevi care au cerut ore de religie sunt Olt - 68%, Brașov - 72% și Bistrița-Năsăud - 76%. 

Răspunsurile se referă la toate cultele, adică nu doar creștin-ortodox. Există județe, ca Vâlcea și Olt, în care toți elevii au optat pentru religie ortodoxă, dar și județe precum Covasna unde majoritatea elevilor fac religie romano-catolică și reformată - adică 58% dintre ei. 

Așadar, dacă fizica, matematica sau româna sunt materii pe care le fac toți elevii, religia are un procent mai mic. În cele 18 județe în care avem date, media generală spune că 85% din totalul elevilor fac religie. 

„O olimpiadă a sufletului”

E încă dimineață. Un soare generos acoperă Dunărea de un covor liniștit și sclipitor. În după-amiaza acestei zile de vineri, 24 aprilie, la Biserica româno-elenă „Buna-Vestire”, elevii urmează să fie premiați, în prezența ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Probele s-au încheiat, își știu rezultatele, așa că se pot relaxa luând centrul Brăilei la pas. 

O gașcă formată din părinți, profesoare și patru eleve din Călărași vizitează Casa memorială „Panait Istrati”. Adulții chicotesc și copiii iau o mină serioasă, de olimpiadă, când ghidul le povestește de iubirile scriitorului. 

Sunt în clasele a cincea, a șasea și a șaptea. Una dintre fete s-a bucurat că a putut scrie despre „vindecarea orbilor și despre vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda”. „E o olimpiadă a sufletului”, o completează alta.  

Una dintre eleve spune că are rezultate și la olimpiada de biologie. „Nu știu, îmi place să învăț mult detalii despre corpul uman. Și la religie mă exprim mai frumos. Îmi place și partea de română”, răspunde eleva. O întreb cum se împacă cele două discipline care se și ciocnesc, de exemplu, la evoluționism și apariția omului: „Învăț într-o parte biologie și într-o parte pentru religie. Nu neapărat că au legătură.”

De altfel, învățământul românesc primește constant critici că nu face predarea interdisciplinară, care i-ar ajuta pe elevi să-și dezvolte creativitatea în rezolvarea problemelor de orice fel și gândirea critică, arată cercetările. 

Toate fetele din grupul din Călărași au mai încercat și alte concursuri, inclusiv „Cultură și spiritualitate”. O colegă de-ale ei menționează „Împreună cu Hristos în viață”, un alt concurs care i-a deschis calea spre religie. Tot cu finanțare de la Ministerul Educației mai este și concursul național de artă sacră și teologie „Icoana din sufletul copilului”.

Concursul „Cultură și spiritualitate” a primit de la Ministerul Educației pentru organizarea etapei naționale în jur de 350.000 de lei, acum trei ani, când a avut loc la Alba Iulia, potrivit publicației Alba24. 

Și celelalte culte au propriile lor olimpiade: romano-catolic, reformat, evanghelic și unitarian, penticostal, baptist și creștin după Evanghelie, adventist de ziua a șaptea, musulman de limbă turcă, ortodox de rit vechi în limba rusă. 

„O abordare pluriperspectivistă, din mai multe religii”

Profesoara de religie Laura Știfter, participantă chiar la prima olimpiadă națională de acum 17 ani, spune că a fost „una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea de elevă”. Își amintește și că după olimpiadă, în vacanța de vară, olimpicii primelor trei locuri au fost la un pelerinaj organizat de Patriarhie în care au dormit la mănăstire și au socializat cu alți elevi cu aceleași preocupări. 

„Nu m-a făcut olimpiada mai mult sau mai puțin credincioasă și cred că nici pe alții nu-i face. Cei care se duc în direcția asta au deja o preocupare foarte puternică față de domeniul teologic. Nu am întâlnit până acum un elev pe care să-l fi pus doamna, adică el să nu creadă în Dumnezeu sau să fie agnostic sau indecis, dar să meargă la olimpiadă din curiozitatea de a afla niște lucruri”, spune ea. 

Apoi, după ce a ajuns profesoară, a pregătit și ea elevi pentru olimpiadă. Înțelege critica adusă programei de religie, de la clasă, dar și de la olimpiadă, că este o predare confesională. Și ea și-ar dori o programă mai inclusivă, care „să-ți îmbogățească cultura generală în privința religiei și istoriei religiilor. Și aici aș vedea o programă mai degrabă pluriconfesională, în care să înveți despre fenomenul religios în general, în relație cu alte domenii ale cunoașterii.”

Subliniază totuși că o olimpiadă este binevenită. „Nu aș desființa, sub nicio formă. Aș lucra la conținuturi, astfel încât să fie o perspectivă sau o abordare pluriperspectivistă, din mai multe religii, precum și tematici abordate din perspectivă filozofică, de ce nu?”, adaugă Laura Știfter. 

Încearcă mereu la orele ei să provoace dezbateri. A studiat deja programa nouă de liceu și are în plan ca la unitatea despre crearea omului să facă și o activitate cu profesorii de biologie „să facem un astfel de dialog interdisciplinar: hai să vedem ce ne spune știința, ce ne spune credința și cumva ele sunt compatibile și complementare pe tema aceasta?” 

Crede că și religia poate fi „un motor de gândire critică dacă știi cum să o abordezi”.

„Rolul școlii este de a educa copiii, nu de a-i indoctrina”

Știu profesorii să abordeze lucrurile așa? Toma Pătrașcu crede că e greu pentru un profesor de religie, oricât de bine intenționat, să facă altceva la oră, de vreme ce are anual nevoie de aviz de la Biserică Ortodoxă Română pentru a preda. Adică trece prin testările Ministerului Educației, este plătit de Minister, dar cultul religios are drept de veto asupra carierei sale, explică președintele ASUR. În opinia sa, tocmai acest mod de recrutare, cu binecuvântare de la mai-marii bisericii, face ca profesorii de religie să fie asemenea unor „agenți de vânzări”. 

Asociația sa, înființată acum 16 ani, militează pentru ca educația religioasă să se facă într-o „manieră neutră, non-confesională. Rolul școlii este de a educa copiii, nu de a-i îndoctrina. De altfel, există și o prevedere cât se poate de explicită în lege care spune că nu poți să faci prozelitism religios în școală.” (Articolul 11 din Legea învățământului)

Religia, instrument pentru politică

„Trăim și într-o epocă în care politica încearcă să utilizeze religia foarte mult.”, explică sociologul Barbu Mateescu.” Că vorbim de Statele Unite, că vorbim despre Rusia, există o mulțime de entități care încearcă să genereze soft power. De aceea pun resurse importante în menținerea unor rețele, unor comunități care să aibă religia în centru și care să poată să fie instrumentate fie în politică, fie în dezbateri publice”. 

Peste asta se suprapune educația românească construită pe baze competiționale și cu o tradiție a concursurilor și olimpiadelor, „un fenomen tipic țărilor fost comuniste”. 

„Olimpiadele școlare jucau un rol similar cu olimpiadele sportive. În sensul că pentru a-și dovedi calitatea pe arena globală, țările comuniste selectau elita și o prezentau Planetei ca fiind reprezentativă pentru ce se întâmplă în interiorul țării. Deci iată ce bine stă România pentru că există Nadia Comăneci, de pildă…”, explică sociologul.  

În opinia sa, popularitatea olimpiadelor poate avea legătură cu dorința unora dintre elevi sau a familiilor acestora de a urma o carieră teologică, deci o rațiune mai practică, dar poate fi corelată și cu o nevoie mai generală din societate. „Trăim într-o epocă cu schimbări mari, oriunde pe Glob, și apare o problemă de managementul schimbării. În contextul ăsta apar ceea ce eu numesc mișcări fetale, «să ne întoarcem la…», «let's make America great again…», întoarcerea la trecuturi ideale de tipul «eram săraci, dar fericiți». Pentru părți din societate, aceste repere imuabile, cum sunt credința, tradiția, simbolul crucii, cântăresc greu.”

EDITAT DE ALEXANDRA NISTOROIU

INFOGRAFIC DE RADU STOCHIȚA