***
Pe aceeași stradă Dacia, trei generații s-au strâns în jurul unui metru cub de lemn tăiat, descărcat în fața unei case. Mamă și fiică își ajută bunica să așeze lemnele. Mama face o pauză. „Suntem la pământ!” Soțul și ginerele lucrează ca șoferi de camion în străinătate. Se văd de trei ori pe an. „Asta e viață? Am nepoată de patru ani și nu cred că a adunat un an lângă ea ginere-miu.”
La casă stau părinții. Ea locuiește în ultimul bloc de pe stradă, singurul cu hornuri din construcție. În urmă cu o săptămână s-a desprins o bucată din acoperiș. Pompierii au venit și au încercuit-o cu bandă roșie. Blocul ei nu are asociație de proprietari, din 20 de apartamente pe scară, doar 7 mai sunt locuite. Spune că în alte orașe s-au anvelopat blocuri „pe gratis”, nu și la ei. „Dacă am cerut la primar ceva, a zis că n-avem asociație. Dar cu cine? Că acolo știi bine ce implică: un președinte, un jurist, un contabil. Aici sunt majoritatea pensionari, cu clase mai puține, cine se înhamă la așa ceva?”
Lipsa asociațiilor de proprietari e o problemă ridicată și la un forum cetățenesc organizat în urmă cu nici un an în Petroșani de Bankwatch, ONG de mediu care promovează soluțiile durabile de dezvoltare. În Petroșani, cea mai mare parte a locuințelor au fost construite fie în timpul Imperiului Austro-Ungar, fie în perioada industrializării planificate din ’50–’70.
Piedica invocată mereu a lipsei asociațiilor de proprietari „s-ar putea rezolva probabil cu un ordin de primar, o modificare a legislației”, spune Laura Nazare, coordonatoare transformare energetică la Bankwatch. „Din păcate, n-am văzut vreun semnal din partea primăriei că s-ar gândi la o astfel de facilitare a accesului la finanțare și la tot felul de măsuri de sprijin.”
Cât de eficientă energetic este o casă ar trebui să fie printre elementele la care statul se uită atunci când decide cine primește un sprijin social, conform cercetătorilor de la Observatorul Român al Sărăciei Energetice. Apoi, mai este indicatorul low income - high cost: adică familii care după ce și-au plătit facturile de electricitate și gaz, pică sub pragul de sărăcie. În România, acest procent este de 21% din populație. Alți 18% dintre români țin la minim caloriferele sau cu ce se încălzesc, adică intră în categoria subconsum. Sărăcia energetică are toate aceste fațete.
Inclusiv pentru familiile care au rude peste hotare, ca femeia care cară lemne, costurile iernii sunt prea mari. A calculat că ajunge la 6.000 de lei pe iarnă doar cu lemnele, la 550 de lei metrul cub. „Pe mine m-a ajutat fratele meu să-mi cumpăr un termoșemineu ca să-mi bag calorifere pentru că e beton și nu poți să stai iarna, n-ai nicio șansă…”
Am cerut Primăriei Petroșani numărul clădirilor reabilitate termic în ultimii 20 de ani, dar până la publicarea articolului, nu am primit un răspuns. Primarul Tiberiu Iacob-Ridzi anunța însă pe Facebookul personal, pe 10 septembrie, că din PNRR au reabilitat 6 blocuri.
Dacă vrei să-ți tragi gaz - 15.000 de lei „până la intrare în bloc”. Pistele de biciclete care se fac și stadionul renovat din oraș n-o încântă.
Mormanul de lemne tot scade fiindcă fiica ei continuă să care. „La părinți cu pereții afară, e greu cu sobele… Cât ne mai lasă von der Leyen asta, bat-o soarele…”
Soarele încă bate puternic, dar prin oraș, au apărut afișe cu „Cumpără lemne de foc. Primești GRATIS așchii”.
Trei zone de deschidere
Blocurile măcinate de la capăt de Colonie și parte din case ar intra în zona a treia, după o clasificare făcută de Viorel Pascu atunci când a venit să adune semnături pentru asociație. Taxonomia e făcută în funcție de deschiderea pe care au avut-o oamenii.
„De multe ori pe teren mi-a trecut prin cap «cine m-o pus?». Cu cât mergeam către sudul cartierului primeam: ce caut, ce vreau?”, își amintește.
Oamenii l-au primit cu reticență. Era și an electoral. Unii au dat înapoi când le-a zis că are nevoie și de datele lor din buletin. Umbla încă sperietoarea creditelor cu buletinul luate fraudulos pe numele altora.
„Tranziția justă nu a venit să rezolve prima dată problemele oamenilor, a venit cu niște finanțări care aveau ca moto «să nu lăsăm pe nimeni în urmă». Dar tocmai populația care a trebuit să fie ajutată a rămas în urmă. Adică s-au ocupat de întreprinderi mici și mijlocii, proiecte de plimbat vorbe, cele în care ne întâlnim, vorbim ceva, dar nu avem putere de decizie”, spune Pascu.
Ne urcăm în mașină și mergem spre zona a doua, unde locuiește și el. Și-a marcat casa cu o mică morișcă de vânt și cu steagul UE și al României și panouri prin Casa verde.
„În cartierul ăsta șase luni pe an se arde cărbune, lemn, pantofi și haine. Mai merg iarna să mă plimb cu soția și pe lângă unele case nici nu poți să respiri, ca la furnal. În funcție de cum bate vântul, cei de la etaje nu pot scoate haine la uscat de funingine”, mai povestește în timp ce lăsăm din mersul mașinii case cu anunțuri de vânzare lângă case părăginite cu acoperișuri lăsate lângă case cu panouri fotovoltaice lângă case înnegrite de fum lângă case cu termopan și boilere.
Ne oprim în zona turnului de apă. Prima zonă ca deschidere, adică. Vile amestecate cu case bătrânești, lipite de pădure. Ne așezăm la masa cu mușama dintr-un loc de joacă „unde a început totul”. „Aici la masa asta m-au poftit oamenii, mi-au cumpărat un suc și tot s-au sunat între ei să vină să semneze.”
L-a ajutat pe consilierul primarului și că oamenii de aici știau de isprava lui cu gara din Petroșani. Acum 10 ani era sufocată de bălării, fără toaletă și căldură. A chemat Protecția Consumatorului și a mers și în instanță ca să oblige CFR să pornească investițiile. Azi e un spațiu curat, care găzduiește și diverse expoziții cu personalitățile din zonă, cu episoade de istorie. „Coloana s-a născut la Petroșani” e mesajul care te întâmpină cum cobori pe peron și dacă ți se face sete și vrei și o poveste, ai cișmeaua proaspăt reabilitată din travertin, „același material ca și Coloana lui Brâncuși”, cu un peisaj feroviar în partea de sus și unul minier jos. Primești un tur de la șeful de gară Dorel Șchiopu, pasionat de istoria locului, dacă îl prinzi într-o pauză.
Cu această carte de vizită i-a convins Pascu pe primii oameni care au semnat să intre în Asociația Proprietarilor de Case din Colonie Petroșani - 76 în total.
De atunci a făcut și primii pași să se înscrie drept comunitate de energie la Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).
„Visez să avem prima comunitate de energie verde într-o regiune minieră!”, spune fondatorul. „Să știe și Bruxelles de noi! Și să se replice după noi și în celelalte orașe din Valea Jiului și în țară.”
Ideea a venit de la organizația Greenpeace, ONG de mediu care a tot popularizat în ultimii trei ani înființarea de comunități care să producă energie verde.
Ce e o comunitate de energie și ce presupune (click aici)
O comunitate de energie este o structură asociativă din care pot face parte cetățenii, dar și alte entități cum sunt primăriile, ONG-urile sau firmele mici, care vin împreună pentru a realiza activități în domeniul energiei regenerabile. Pot merge până la producerea de energie pe care să o consume împreună.
Ca entitate juridică, poți fi asociație, cooperativă sau întreprindere socială, adică scopul să nu fie obținerea de profit, și din actul constitutiv să stipuleze că respectă anumite principii, de exemplu că fiecare membru are drept de a decide ce se întâmplă în comunitatea de energie și că obiectivul asocierii este în jurul unui avantaj de mediu. Pot mai mulți prosumatori să se asocieze, de exemplu. Următorul pas este să se înscrie la ANRE.
Asemenea celei pornite de Viorel Pascu în Petroșani, mai există două inițiative în Galați și în Sibiu. Andrei Crăciun, activist la Greenpeace, care a făcut turul țării să le spună oamenilor de această oportunitate, crede că ideea va prinde tracțiune când se vor vedea primele proiecte.
Aceste fonduri, crede Crăciun, ar putea fi soluția la vulnerabilitate energetică atât de răspândită la noi. Vestul țării este regiunea cu cea mai mare pondere de gospodării care cheltuiesc sumele cele mai mari din venit pe energie - 26%.
„Dacă solicit 500 de mii de euro pentru crearea unei comunități de energie și acei bani sunt bani publici, atunci trebuie să includ, poate un 10%, 20%, 25% din beneficiarii acelui proiect din grupurile care au dificultăți.”
În Europa există în prezent în jur de 9.000 de comunități de energie din care fac parte 2 milioane de oameni.
„Sunt comunități care au poate un parc fotovoltaic la marginea localității, produc energie electrică și o consumă pentru nevoile proprii. Sunt comunități de energie care și-au creat sisteme de încălzire pe bază de surse regenerabile, în Olanda, de exemplu. Unele dețin o instalație eoliană, de tip moară de vânt, care produce energie regenerabilă, este comercializată, iar banii care sunt obținuți sunt investiți în comunitate”, dă câteva exemple activistul.
***
Schimbarea cere timp, dar în ritmul ei lent, se întâmplă, crede Viorel Pascu. Atât în Asociația Proprietarilor de Case din Colonie, cât și în toată Valea Jiului. Își amintește cum își ducea copiii la școală cu papuci de schimb din cauza noroiului de pe străzi sau cum „vecinii mei aveau cai și căruță la poartă, acum au dube și jeepuri.”
Crede că fondurile din tranziția justă ar trebui prelungite cel puțin până în 2050. „Dacă ai făcut minerit 150 de ani, cum poți să rezolvi tranziția într-un ciclu financiar?”
Ce fonduri pot ajuta comunitățile în tranziție, începând cu 2028 (click aici)
E o nevoie de o prelungire a investițiilor în aceste zone care lasă în urmă industrii poluante cred și experții adunați la lansarea studiului „Finanțarea politicilor de tranziție justă în România”, eveniment organizat de Fundația Friedrich Ebert România.
Din studiu a reieșit că până acum nu a existat niciun apel dedicat explicit educației, sănătății sau serviciilor sociale și că acolo unde s-au creat locuri de muncă noi, ele nu au fost corelate cu profilul forței de muncă disponibilizate din minerit și industrie. Adică peste noapte, cei care au lucrat în mine, aveau la dispoziție doar câteva posturi în turism și la salarii mult mai mici. De altfel, per total când vine vorba de implementarea Tranziției juste, studiul spune că „județele cu cele mai mari probleme structurale (de exemplu, Hunedoara și Gorj) nu au beneficiat de o targetare suficient de fină”.
România are pe Tranziția justă în prezent 43% dintre fonduri angajate și doar 7% cheltuiți. De altfel, programul a pornit acum cinci ani, dar au început să fie deschise apeluri de finanțare abia din 2023. Ținta pe 2026 este să se ajungă la 20% bani cheltuiți, adică 400 de milioane de euro, a anunțat Andrei Chivu, directorul Direcției Generală Program Dezvoltare Durabilă și Tranziție Justă de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, prezent la eveniment.
Din 2028, Fondul pentru tranziție justă va fi eliminat din noul cadru financiar, așa că experții români recomandă reintroducerea unei garanții bugetare minime pentru regiunile în tranziție.
Fondurile următoare, din 2028, vor fi comasate în Planul de Parteneriat Național și Regional - PPNR, cu un buget pe toată Europa de 865 de miliarde de euro, din care aproape 20% vor fi dedicate regiunilor cu PIB-ul pe cap de locuitor sub 75% din media UE.
În 2023, județul Galați a înregistrat un PIB/cap de locuitor mai mic de 47% din media UE, în timp ce județul Cluj s-a situat la 114% din media europeană. PIB-ul pe cap de locuitor reprezintă doar 65% din media națională în Galați și rămâne cu 22% sub medie în Hunedoara.
România urmează să aibă o alocare de aproximativ 60,2 miliarde de euro prin PPNR.
„O să tragi după tine persoana care o să aștepte tot cu mâna întinsă…”
În boardul asociației lui majoritatea sunt născuți și crescuți în Colonie. Pascu de 50 de ani, vicepreședintele Lucian Popa este la a patra generație născuți și crescuți în cartier. Toți repetă pe cinci voci problema mentalității.
- Noi nu suntem obișnuiți cu undița, suntem obișnuiți cu peștele, din păcate.
- Dacă ar putea să fie și cel de aur, nu?
Popa spune că există oportunități pentru cei „care vor să muncească” și cine a fost „gospodar” „are fotovoltaice pe casă, din surse proprii, boilere de apă caldă, solare, cu centrale pe gaz, încălzire centralizată”. Ceilalți „așteaptă să vină primăria să le pună fotovoltaice pe casă”.
„Ne încălzim cu papuci, dar la poartă stă un Mercedes de 50.000 de euro. Despre ce vorbim?”, spune el, în aprobarea tuturor.
Președinta asociației Beatrice Vulpe spune că s-a implicat în proiect ca „să facem o comunitate mult mai bună, să fim mai buni unii cu alții, pentru că suntem foarte răi. Ne uităm de ce vecinul și-a făcut nu știu ce și avem invidie, de ce să aibă el și eu nu am?”
Ne întoarcem la discuția despre mai binele comun, cum aduci panouri fotovoltaice și pompe de căldură, dar îl sprijini și pe cel care pune haine pe foc. Toată lumea de la masă vine cu o părere:
-Problema e că o să tragi după tine persoana care o să aștepte tot cu mâna întinsă.
- Când tu, administrație, iei tot ce înseamnă asistat social dintr-un oraș și-l aduni într-un bloc și te aștepți să se întâmple ce? Ceva bun? Trebuie să-i luăm de acolo și să-i responsabilizăm, să-i integrăm, să le găsim loc pe undeva, cumva.
- Suma aia minimă nu are rezultat. Nici nu supraviețuiește din ea, nici nu-l ajuți…
Cum ar trebui să arate serviciile sociale de calitate
Discursul despre sărăcie din Valea Jiului oglindește obsesiile propagate în general în societate de politicieni și de mass-media, crede sociologa Irina Zamfirescu, activistă Active Watch. Amintește un primar din Pitești care s-a dus să dea afară chiriașii din locuințe sociale cu televiziunea și jandarmeria, acuzându-i că au mașini scumpe. Sau discursul constant de la Guvern despre cetățeanul plătitor de taxe. „E convenabil pentru autorități să întrețină imaginea celui care muncește și plătește taxe, care de fapt construiește imaginea că cine nu muncește e un nenorocit”, spune Zamfirescu.
Crede că și școala a avut un rol. „Nimeni în școală nu ne învață despre sărăcie în termeni de drepturile omului, ci doar în registrul caritabil, să ne fie milă. Dacă eu de mic nu învăț că oamenii ăștia sistemic au fost privați de drepturi sau că nu e decizia lui să nu muncească… Adică vorbind direct cu oameni în teren am aflat despre multiplele situații în care ei muncesc pe șantiere și nu sunt plătiți, sunt mințiți. Până nu vorbești cu ei, nu înțelegi.”
Soluția? O intervenție socială complexă care necesită timp. „Modelul la noi e cel de condiționare, să ții copilul în școală, să nu ai amenzi. Intervenția optimă pe social e de fapt să nu pui nicio condiție, să te uiți la ce nevoie are familia și apoi să o sprijini, dar nu în termeni de caritate, ci până ajunge la viață independentă”, mai spune sociologa. Și există mai mulți piloni, de la calitatea locuirii, la sănătate, educație și muncă.
„E piramida nevoilor lui Maslow, pornesc de la sănătate, mă uit dacă sunt în siguranță în locuință, apoi văd dacă copilul merge la școală și ce nevoi are. Tipul ăsta de intervenție durează mult și înseamnă servicii megapersonalizate, nu doar intervențiile standard: alocații, bani de încălzire.”
Inclusiv termenul „vulnerabilitate” este folosit abuziv cu sensul de vulnerabilitate a omului, explică sociologa. „Statul ar trebui să recunoască problema sa structurală. Dacă drumul e problema, e posibil ca acolo să ajungă un număr relativ mic de elevi la liceu. Ei sunt grupul vulnerabil în statistici, dar de fapt vulnerabilitatea e la infrastructură.”
Cine ia ajutor de încălzire
În prezent, aproape 260.000 de români primesc venit minim de incluziune, 3% din toată populația activă a țării. De 3 ori mai puțini primesc ajutoare de încălzire, care variază de la câteva zeci de lei la câteva sute.
Există doar trei județe care au mai mulți beneficiari de încălzire decât de venit minim garantat: Mureș, Harghita, București.
În timp ce în județe precum Dolj, Bacău, Teleorman, Vaslui sau Buzău, numărul celor care iau ajutor de încălzire este și de 7 ori mai mic.
În tot județul Hunedoara, 10.372 au primit un tip de ajutor pentru încălzire, din care 86% - tichetul electronic de energie care este un sprijin temporar de 50 de lei pe lună și care se mai acordă până la finalul acestui an. Au beneficiat de el persoanele cu venit net lunar de maximum 1.940 lei/lună sau familiile cu venit net lunar pe membru de familie de maximum 1.784 lei.
Fără să punem la socoteală tichetul electronic de energie, puțin peste 94.000 de persoane din toată țara au primit un ajutor pentru a-și încălzi casele. Județele cu cei mai mulți beneficiari sunt Mureș, cu aproape 11.000, urmat de Vrancea, Constanța, Bacău și Harghita cu un număr mai mic de jumătate.
Ajutoarele se dau în funcție de combustibilul folosit. Cei care folosesc energie termică au primit în medie 91 de lei pe lună, gaze naturale - 81 de lei pe lună, energie electrică 94 de lei și cei care se încălzesc cu lemne, cărbuni și combustibili petrolieri în jur de 227 de lei pe lună, potrivit datelor Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție socială.
O persoană singură care câștigă între 1.280 și 2.053 de lei pe lună sau o familie care are între 1.280 și 1.386 lei per membru de familie pot deconta doar 10% din costurile cu încălzirea. Doar familiilor care au sub 200 de lei venituri per membru li se acoperă cheltuielile 100%.
În Petroșani, doar 439 de persoane primesc un sprijin pentru încălzire în perioada noiembrie-martie. Deși aici se încarcă sobele și din septembrie până în mai. Cei mai mulți, adică 218, pentru încălzirea cu lemne și cărbuni. În total sunt 303 dosare pentru venit minim de incluziune.
„Dacă am putea rezolva problema sărăciei energetice doar montând un panou fotovoltaic…”
Că ajutoarele de stat nu ajung la toți cei care au nevoie a văzut și Laura Nazare de la Bankwatch mergând în teren și lucrând cu autoritățile pentru găsit soluții.
Crede că e nevoie să se schimbe legislația.
„Nu este suficient să bazezi sprijinul doar pe acest indicator de venit. Trebuie să te uiți la starea clădirii și la celelalte probleme de ordin social cu care se confruntă comunitățile.”
Nici compensările care s-au tot acordat pentru scăderea prețului la electricitate sau gaze naturale nu au ajuns de fapt la cei mai vulnerabili, crede Nazare. Și perspectivele nu sunt bune pentru încălzirea cu niciun fel de combustibil. Războaiele globale vor continua să crească prețurile la energie și asta va îngroșa rândurile celor care nu-și permit să se încălzească.
Ca să acceseze fondurile care s-au oferit pentru diverse instalații de energie regenerabilă, beneficiarul trebuia să contribuie cu bani și să aibă abilități să navigheze prin hățișul birocratic, „un alt obstacol pe care cei mai vulnerabili trebuie să-l treacă.”
Prin Planul Național de Redresare și Reziliență a fost gândit programul de finanțare RePower care ar fi trebuit să-i vizeze pe cei mai vulnerabili. Adică bani pentru anvelopări de clădiri și panouri fotovoltaice.
Apoi, măsurile de sprijin sunt împărțite pe la diverse ministere, Muncii, Investiției și Proiectelor Europene, Energiei, ministere care rar se găsesc la aceeași masă.
Cel mai mare eșec este, pentru Nazare, amânarea implementării Planului Național Social pentru Climă, la care a lucrat și Bankwatch. Acesta era un instrument financiar care ar fi intrat în vigoare odată cu implementarea noului sistem de comercializare a certificatelor de emisii ETS2, care accelerează trecerea la combustibili și tehnologii mai curate și avea o alocare de 6 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, noile certificate de emisii vor sălta facturile și acest Plan Social pentru Climă venea să amortizeze șocul pentru cei mai vulnerabili.
„După ce am pus la punct un prim draft din acest Plan Național Social de Climă, ne-am lovit de lipsa de voință politică”, explică Nazare. Din 2028 ar fi început implementarea, dar România și alte nouă țări au cerut amânarea taxării pe carbon până în 2031. „Asta înseamnă că nu vom avea acces la 6 miliarde de euro”, concluzionează experta.
„Dacă am putea rezolva problema sărăciei energetice doar montând un panou fotovoltaic, ar fi foarte ușor. Dincolo de aceste soluții: regenerabil, panouri, stocare, pompe de căldură, este necesară și o intervenție la nivelul clădirii, reabilitare termică, anvelopare, astfel încât energia pe care o consumăm să nu o dăm afară pe geam.”
Și această nevoie de a ne pune la masă și apoi să ne suflecăm mânecile vine pe o „prăpastie între comunitate și administrație”, spune Nazare, care se vede în Petroșani și în alte zone din țară.
Și la forumul cetățenesc oamenii au spus că nu funcționează cooperarea între vecini și că n-au încredere în autorități.
„Ne-a dispărut dorința de a rezolva chestiuni împreună, de a ne asocia, de a avea un cuvânt de spus, să punem presiune publică. Suntem divizați și asta este o consecință a cercului vicios în care ne aflăm, a voinței politice și a tot felul de extreme în care pendulăm.”
***
La Muzeul Mineritului din Petroșani doi turiști deschid o discuție mai largă cu muzeografa: „Dar cât de verde e cu adevărat energia verde? Producția de panouri solare nu poluează?” și ajung la „Alții își continuă mineritul, numai noi nu putem”. La pachet cu cât de frumos e Parângul și cât merită dezvoltat turismul.
În centru, pensionarii se adună la jocul de table. Unul dintre ei, fostul lucrător la Compania Huilei, crede că nu există loc mai frumos în care să-ți trăiești viața la pensie. A lui e peste 5.000 de lei, la recalculare, deschide telefonul și arată documentul scanat. Căldura în calorifere? Nu e un subiect la care să se fi gândit prea mult, își permite facturile.
La câteva sute de metri, în cartierul Colonie, doi copii își fac curaj să depășească cu bicicletele un câine fără stăpân. Un tânăr zâmbitor mână spre casă cele două vaci care pasc prin cartier. La parterul unui bloc, o pădure de adidași albi se usucă la soare. Cel puțin o lună temperaturile rămân cu plus în Valea Jiului.
Acest material a fost realizat ca parte din bursele jurnalistice oferite în cadrul proiectului Catalyst of Change, implementat de Asociația Bankwatch România. Finanțat de Uniunea Europeană. Cu toate acestea, punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat opiniile Uniunii Europene sau ale Comitetului Helsinki din Țările de Jos (NHC). Nici Uniunea Europeană, nici NHC nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.
Banner Școala9 Whatsapp
Urmărește Școala9 și pe canalul de Whatsapp
Abonează-te
1/4
