Salariile profesorilor români ar fi trebuit să crească cu 16% de la 1 septembrie, doar că ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a anunțat că acest lucru nu se va întâmpla. Cadrele didactice așteaptă mărirea cu sume între 250 și 500 de lei încă de anul trecut. Liderii sindicali din învățământ cer un răspuns ferm din partea guvernanților, tăcerea lor fiind considerată „o invitație la declanșarea acțiunilor de protest”. Școala 9 a făcut o comparație a salariilor din învățământ în Europa, dar s-a uitat și la cât câștigă medicii din Germania, Marea Britanie și Franța. În timp ce doctorii români câștigă aproape jumătate față de cei din aceste țări, profesorii români abia dacă ajung să ia 16% din cât primesc omologii lor.
Teo Dumitru este studentă în anul întâi la Terapie Ocupațională, Universitatea Complutense din Madrid. De mică a crescut cu etichete și spunându-i-se constant „nu poți”. A luat Bac-ul cu 9,13, a învățat singură spaniola și a fost acceptată la universitate fără probleme. Pentru prima dată, în 21 de ani, Spania e cea care a făcut-o să se simtă „normală”. Facultatea ei are și un departament special pentru elevii cu dizabilități. Dacă în România avea în permanență nevoie de un însoțitor, acum poate să meargă singură și în oraș, și la cursuri.
12 ani de școală și cinci de facultate, 17 ani legați cu aceeași rutină: eu într-o bancă, în fața mea profesorul. Am 56 de ani și de 28 de ani sunt profesoară în învățământul special (dintre care trei ani în Statele Unite, unde am lucrat cu elevi de liceu cu dizabilități de învățare). Ce mi-a rămas din cei 17 ani sunt câteva episoade, nu multe, în care am fost surprinsă, uimită, scoasă din zona de confort. Astăzi, când discutăm încrâncenat despre o nouă lege, eu mă întorc mai mult către profesorii care m-au format. Nu au fost atât de mulți. Putem astăzi să aducem mai mulți astfel de oameni în sistem?