Liliana Chivulescu are 31 de ani de când e învățătoare în aceeași școală în care a învățat – Picior de Munte, Dâmbovița. Mii de copii au învățat ghidați de ea să scrie și să citească, să privească curioși natura, să iubească școala. Zece dintre ei, cel puțin de atâția știe, au devenit și ei învățători sau profesori. Liliana este astăzi și mentor pentru tineri la început de drum. A văzut că cei care vin la catedră fiindcă e „o meserie curată, ușoară și frumoasă, cu trei luni de vacanță”, sunt decepționați repede. „Nu e nici ușoară, nici curată, dacă vrei să-i lași pe copii să învețe experimentând, sigur se vor murdări și sigur te vei murdări și tu. Frumoasă este!”
„Un oraș educat e un oraș în care poți vedea toate fețele cubului, nu doar o singură parte - nu doar un cinema sau doar o sală de concerte. Ai nevoie de tot ansamblul cultural”, crede George Apetroaie, fost membru al trupei de teatru Gong din Roman, Neamț. Școala 9 a stat de vorbă, în cadrul Festivalului Ideo Ideis de la Alexandria, și cu Cătălina Bostan, coordonatoarea trupei și cea care o finanțează din propriul buzunar, pentru a înțelege ce înseamnă să susții o trupă de teatru într-un oraș mic din Moldova, unde nu există teatru.
Încă din liceu, Andrei Cerbu și-a luat viitorul artistic în propriile mâini și a dezvoltat în garajul tatălui un studio muzical. Astăzi, chitaristul-minune - cum îl numea presa când avea 11 ani, după ce a obținut locul al treilea la „Românii au talent” - înregistrează cover-uri cu propria trupă. Studioul din garaj a tot crescut și el a ajuns să câștige și bani din pasiunea sa. Tânărul om de afaceri și-a gândit și viitorul în termeni manageriali: cum știe că în România se trăiește greu din artă, a dat la facultatea de informatică, unde e student acum.