„Aceasta este doar o soluție temporară”, este opinia unui director de școală din Arad, referindu-se la proiectele finanțate generos pentru abandonul școlar. Are elevi din familiile marilor oameni de afaceri din agricultură, dar și elevi de la orfelinat. „Când vin la școală, primul lucru pe care îl fac este să mă uit la mâinile lor”, mai spun profesorul care prin proiecte europene caută să-i țină în bănci pe elevii care îi eroizează pe tinerii care pleacă la muncă în străinătate. Ce funcționează de fapt, din experiența ultimilor ani?
Nesfârșitele dezbateri pe tema direcțiilor de reformă ce ar trebui susținute de noile legi ale educației au avut și câteva rezultate notabile: o înțelegere mai profundă a dezechilibrelor sistemice, o definire mai evidentă a intereselor divergente care blochează de ani de zile restartarea sistemului, o implicare sporită a societății civile și a mediului de afaceri în generarea de soluții strategice funcționale pentru educație. Iată experiența noastră cu profesorii pe care îi susținem în comunitățile dezavantajate.
INVESTIGAȚIE. „Disciplina se făcea prin palme peste față, peste cap, loviți la fund, trași de păr, de urechi”, „pe unul dintre ei îl băgau în garaj și stingeau becul…”, „…amenințări tip «îți rup urechile», «te arunc pe geam»”. Sunt câteva dintre relatările unor părinți cu privire la o grădiniță privată din Moșnița Nouă, Timiș. Centrul nu este acreditat sau autorizat și nu are nici autorizație ISU. O rudă a înregistrat-o pe directoarea Cornelia Amzulescu când recunoaște că o educatoare a lovit un copil. În discuția cu Școala9, directoarea inițial a negat, apoi a spus că „nu a fost lovitură, ci doar o atenționare”.