
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

Decoruri din banii strânși la spectacole, repetiții „prin subsoluri” și chetă pentru costume – așa arată o parte din culisele A.C.T. Bacău, o trupă de teatru independent unde liceenii învață ce înseamnă solidaritatea pe scenă și dincolo de ea. I-am întâlnit la cea de-a 20-a ediție a Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis.
„Toți dansatorii când stau în bancă ba dau din picior, ba se joacă cu pixul.” Și dacă părinții lor sunt atenți la asta, îi pot ajuta să transforme extraenergia lor în artă. Se întâmplă asta la Școala performativă de la Centrul Național al Dansului București. Și săptămâna trecută, pe 26 mai, micii absolvenți ai cursurilor de dans contemporan și-au dat examenul final pe scenă, în fața celor dragi. O celebrare a mișcării într-o lume tot mai sedentară.
Ce au în comun un vers dintr-o piesă pe care o asculți pe repeat, o conversație amuzantă cu prietenii și o postare pe Instagram? Răspunsul e simplu: toate sunt forme de comunicare care, fără să-ți dai seama, reprezintă acele „tipuri de texte” despre care tot auzi când vine vorba de Evaluarea Națională.