
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

Oksana și Marian Ferțadi, profesori la Liceul Ucrainean „Taras Șevcenko” din Sighet, povestesc, printre lacrimi cum fratele nu vrea să-și lase orașul și e pregătit să lupte. Ambii sunt ucraineni, ea e chiar din Ivano-Frankivsk, el etnic din Maramureș. Deși predau informatică și matematică, de o săptămână fac cu elevii la școală doar istorie. „Le-am vorbit despre formarea statului ucrainean, despre NATO și UE. Nu știu aceste lucruri, iar dacă nu le spunem noi, vor veni alții să le spună cum stă treaba.”
Pentru că dedicăm luna iunie ultimului clopoțel, am făcut echipă cu patru adolescenți în ultimul an de liceu, care își vor fotografia și intervieva prietenii de generație. Aceasta este prima poveste.
Dorul, acest cuvânt despre care poate am auzit de multe ori că este intraductibil în alte limbi, că este unic României. La fel ca și jalea.