Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.
Generațiile, manualele și programele se schimbă, dar fricile din școală sunt tot acolo.
Unu din patru copii, de 8 ani, din Australia face matematică cu profesori necalificați.* Un al treilea ministru din cabinetul lui Angela Merkel își dă demisia din cauza acuzațiilor de plagiat.* Primarul New York-ului vrea ca în toamnă să revină toți copiii la școală.* Profesorul dat afară pentru că a folosit o caricatură cu profetul Mohamed din revista satirică „Charlie Hebdo” este repus în funcție.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
