
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

De la „Luceafărul” pe care l-a învățat pe de rost fără să-și dea seama, de plăcere, la momentul în care „Floare albastră” a ajutat-o să treacă peste pierderea mamei și apoi la „Glossa” pe care a despicat-o în patru alături de studenții din SUA. Profesoara la Pace University Cătălina Florescu atinge, de Ziua Națională a Culturii, o temă esențială: se poate pune graniță între „xenofobul și rasistul Eminescu” și opera sa lirică?
„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.
Un „nu” spus la Constanța a împins-o să caute specializarea la care visa în alte țări. Oceanografa Adela Dumitrașcu, care a participat la expediții la Polul Nord și Antarctica, ne-a povestit cum și-a urmărit visul cu încăpățânare, ceva peripeții din ținutul înghețat și viziunea ei cu privire la schimbările climatice.