
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

Pedala pe accelerație, muzica la maxim, viteză, hai, acum, repede, repede, repede. Astea ar putea fi indicațiile de pe un platou de filmare și, dacă ar fi așa, nu m-aș speria. Aș înțelege că anumite convenții cum ar fi cea în care realitatea este întreruptă pentru a face loc imaginației trebuie să se întâmple, altfel vor fi probleme și mai mari decât acest make-believe al artei. Numai că aceste cuvinte de mai sus nu sunt fictive, ni se întâmplă la fiecare sfârșit de noiembrie. Nu mai suntem oameni, se pare, ci am devenit doar un „accesoriu” al sărbătorilor de iarnă. Trebuie să intrăm în atmosfera creată atât în mediul online, cât și în magazine și casele noastre când dăm drumul la radio, TV, internet. Nu era însă așa.
Trei elevi din București povestesc ce (nu) au făcut în cele cinci zile dedicate educației de mediu.
Robert Ardelean are 21 de ani și este student la Administrarea Afacerilor la ASE. În școală a fost bully cu colegii pe care i-a perceput mai slabi. Spune că îi pare rău, dar filosofia lui de viață nu s-a schimbat prea mult.