
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Copiii procesează informații despre sunetele pe care le aud în jurul lor încă dinainte să se nască. Se obișnuiesc cu tonurile și cu vocile și chiar pot să identifice și să deosebească vocea mamei lor de ale celorlalți. A înțelege de timpuriu sunetele, tiparele vocilor și cuvintele îi va ajuta pe cei mici să învețe mai ușor să citească, spune cercetătoarea Karen Boardman, de la Universitatea Edge Hill din Marea Britanie, într-un editorial pentru The Conversation.
În Europa, sunt doar nouă alte țări în care profesorii câștigă mai puțin decât cei din România. Chiar dacă nu sunt tocmai în coadă, cadrele didactice de la noi câștigă mult mai puțin decât țările din vârful ierarhiei, Liechtenstein, Elveția și Luxemburg. În aceste țări un profesor începător câștigă de cinci ori mai mult decât unul cu experiență din România, care are toate gradele didactice.
Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.