
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.
ALT-Școala. „Am plâns într-o cameră cu 25 de oameni pe care-i cunoscusem cu două zile înainte”, își amintește Gabriela Prundaru, președinta Asociației „Pe bune”, prima experiență într-un proiect Erasmus, în Ankara, din urmă cu 9 ani. Astăzi, lucrează la aplicație care să le ofere tinerilor experiențe de educație non-formală pe orice domeniu, așa cum a avut ea, dar și asociațiilor și companiilor să-i găsească mai ușor pe puștii pasionați. Proiectul Opportunity Hub a ajuns în finala competiției Innovators for Children organizată de Impact Hub București, în parteneriat cu BRD Groupe Société Générale.
De trei ani de când fiica mea, Olga, nouă ani, merge la școală, obiceiul ședinței cu părinții îmi stă în gât ca un sâmbure.