
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Timișoreanul Zeno Daniel Șuștac, avocat de profesie și tată implicat în domeniul educației prin grupul de inițiativă pe care l-a fondat, a scris o distopie despre sistemul educațional „nu doar de la noi”, după cum ține să menționeze. Băiatul său de 11 ani care a inspirat și personajul principal, pe Logo, a fost primul său cititor și critic. În universul închipuit în „Alandalia”, programa școlară are materii ciudate, matematica este „întorsomatică”, istoria e „tristorie”, informatica e „înfiormatică”, iar cancelaria este păstorită de profesori precum domnișoara Strâmbă-Nas, domnul Sever Nepriceputeanu, doamna D. Ispravă, domnul Mâhnici Boceală. Am vorbit cu autorul cărții despre mesajele inserate în ficțiunea care poate fi citită deopotrivă de copii, părinți și profesori, dar și de miniștrii educației postdecembriste.
Zece elevi, în prezent studenți la universități prestigioase din țară și din străinătate, au gândit acum doi ani platforma de meditații TeachU. Au avut în minte elevii din medii dezavantajate, care nu și-ar fi permis lecții particulare altfel. Când le-a venit ideea ca elevii să-i învețe voluntar pe alți elevi tot ce știu ei, nu era pandemie. Când școlile s-au închis, copiii și părinții au căutat alternative. Așa au ajuns să ofere peste 4000 de ore de pregătire. Pe lângă pregătirea pentru examene, copiii pot să se înscrie și la lecții de limbi străine, astronomie, lingvistică sau public speaking.
Sunt învățătoare la clasa a II-a, într-o școală din Gârcini, Brașov. Localitate cu una dintre cele mai compacte comunități cu origini rome din Europa. Clasa a doua am început-o cu alfabetul. Doar în 11 dintre familiile elevilor mei există telefon mobil. Chiar și pentru cei care au, este inutil uneori, fiindcă nu există semnal peste tot. Jumătate dintre părinți sunt analfabeți și nu au cum să își ajute copiii la învățarea lecțiilor, online sau offline, iar mulți alții nu se descurcă să-i sprijine nici la exerciții din abecedar.