
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

O învățătoare din Budești nu lasă niciun elev să plece din clasa a patra fără să știe să scrie și să citească. La școala din Curcani, focusul este să-i ducă pe elevi de la nota 3 la 7 și, cu o regândire a programei și colaborare în cancelarie, reușesc. Două profesoare de la Liceul „Danubius” din Călărași formează tineri jurnaliști, le oferă un spațiu să se exprime și le cresc încrederea în sine. Toate sunt adunate din Caravana9, care a dus proiectul de jurnalism de soluții REZOLVAT la Călărași.
De ce scriem?
De ce am ales să scriem?
Ce ne îndreptățește să scriem?
Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute.
Așa că am decis să aducem câteva clarificări.
Bullyingul este întâlnit în toate straturile societății și în toate domeniile. Eu îl văd la ordinea zilei la catedră. Am avut și am colegi care consideră drept normale comportamente de-a dreptul abuzive. Le-am împărțit după modelul agresor - victimă, în cinci categorii. Mă aștept să-mi reproșeze colegii: dar, elevii, ei sunt sfinți? Nici poveste, dar ar trebui să începem discuția de la adulții care le furnizează acestora modele. Așadar, despre non-modele vorbesc azi.