
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
Peste 3500 de copii din mediul rural învață astăzi să codeze, în bibliotecile publice de țară, datorită unui program al Fundației Progress, inițiat acum cinci ani. Școala 9 a mers în comuna Pietrari, județul Vâlcea, unde zeci de copii construiesc astăzi roboți și scriu linii de cod, fac stupi inteligenți și mașini eco de tuns iarba. Îndrumătoarea lor, o bibliotecară cu peste 30 de ani de activitate, a învățat să codeze cot la cot cu cei mici.
În septembrie, începe noul an școlar. E perioada aceea în care toată lumea își dă cu părerea despre starea sistemului educațional, iar eu nu voi face excepție. Dar școala nu va mai fi niciodată la fel. În fond, ne dorim să mai fie?