
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

O parabolă care circulă în mediul online și pe care am citit-o de curând pune în lumină (ca multe altele, de fapt) relația dintre profesor și elev. Unui profesor îi apare în vis un înger care-i spune că va avea printre elevii săi unul care va deveni un mare conducător, iar că lui, profesorului, îi revine sarcina de a-l pregăti pentru acest destin. Desigur, identitatea acestui elev nu este dezvăluită de mesagerul din vis, astfel că, odată trezit, profesorul începe să se frământe și să caute soluții.
Vă amintiți cum erau programele de formare profesională desfășurate în sistem „față în față”? Vă amintiți de exercițiile de dezgheț, de activitățile pe grupe, de jocurile de rol? De pauzele de cafea? De evaluarea zilei de curs? De metodele și instrumentele utilizate pentru a da feedback?
Unul dintre aceste instrumente este „biletul de ieșire”. Când finalizezi o zi dintr-un program de formare sau cursul însuși, trebuie să completezi o fișă de feedback care este un fel de formulă de bilanț și dă seama despre cum ai receptat sesiunile sau programul întreg.
„Greu de înscris” ar putea fi numele unui film care are protagonistă o familie din București în lupta sa cu înscrierea la grădiniță. Copiii ei îndeplineau patru din cele șapte criterii cerute, dar nu au reușit să găsească loc la cinci grădinițe din apropierea casei. Unul dintre criteriile pe care le îndeplineau a fost certificatul de handicap pentru întârziere cognitivă. La a șasea grădiniță au scos certificatul din dosar și au intrat pe loc. Nicoleta Orlea, de la Autism Voice vorbește despre rezistența sistemului față de incluziunea copiilor atipici. Un motiv este lipsa resurselor și pregătirii cadrelor didactice ca să facă față unor astfel de cazuri.