E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.
În fiecare an, în perioada simulării examenelor naționale, se vorbește mult pe tema acestui subiect. Ba că este o inutilitate, ba că profesorii sunt obligați să corecteze lucrările fără a fi remunerați, ba că elevii sunt supuși unei presiuni psihologice greu de suportat, ba că subiectele sunt dificile, ba că sunt prea ușoare. Din nou, a câta oară, indexul societal este îndreptat spre sistemul educațional.
Copiii fără acces la școală, din cauza pandemiei, din Marea Britanie ar putea să piardă 40 de mii de lire sterline, fiecare, din totalul veniturilor cumulate de-a lungul vieții de adult. La mii de kilometri distanță, un director american își ia o slujbă la supermarket ca să își ajute elevii în risc de abandon din cauza pandemiei. Hong Kong este obligat să introducă propaganda venită de la Beijing în școli, în urma protestelor din 2019. Copiii din SUA învață în această lună despre istoria afro-americanilor. Experții din Noua Zeelandă cer reformarea curriculumului și o mai bună formare a profesorilor și directorilor.
În 2013, NAPCAN (Asociația Națională pentru Prevenirea Abuzului și Neglijării Copilului din Australia) a lansat o campanie intitulată: „Children See, Children Do”, în traducere „Copiii văd, copiii fac”. Spotul campaniei durează 90 de secunde și prezintă copii care îi urmează sau îi însoțesc pe adulți, mimându-le comportamentul, preluându-le obiceiurile, mesajele, tonul vocii.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
