
Cătălina Florina Florescu s-a născut de mucenici pe 9 martie, într-o zi de duminică. Este din Dobrogea, absolventă a Facultății de Litere (secția română-engleza-americană) din cadrul Universității București. A plecat din țară la 23 de ani și are un masterat și doctorat obținute în SUA la Purdue University. Specializarea ei de la doctorat, literatură comparată cu accent pe medicina umanistă, a venit în urma unei pierderi în adolescență. A petrecut deja un sfert de secol într-o altă țară și a scris alternativ în română și engleză pentru a-și menține dualitatea identității. Are un singur copil, un băiat care acum este student. Visează să poată face ca munca ei de cercetare și cărțile sale să îi inspire și pe alții să își descopere & continue pasiunile. Crede intens în vox populi & drepturile celor defavorizați. Motto-ul ei este “Gnothi seauton”, celebra inscripție de la Tempul lui Apollo. Știe trăit că doar atunci când îți cunoști atuurile și slăbiciunile deopotrivă, știi deja cum să te prezinți lumii și aperi la nevoie, cu resurse sigure, nu imaginate. Predă la Pace University & Stevens Institute of Technology. Mai multe puteți afla aici: http://www.catalinaflorescu.com/

Elevii cu deficiențe de auz și din spectrul autist de la Centrul pentru Educație Incluzivă „Constantin Pufan” din Timișoara au primit în dar o pictură murală. co(art) este un proiect al Asociației Banat IT prin intermediul căruia doi artiști au pictat pereții exteriori ai școlii. Din cauza pandemiei, copiii nu au putut să le stea alături artiștilor în timpul lucrării, așa cum era planificat inițial. Însă s-au bucurat să vadă cum în fiecare zi se schimbă pereții școlii, bucată cu bucată. Pentru prima dată, stă scris cuvântul „școală” cu dactileme (semne efectuate cu ajutorul degetelor).
Din când în când, deschid un volum de proză contemporană şi recitesc o povestire: „Grifonul”, de Charles Baxter. Un învățător se îmbolnăveşte, apare în locul lui o suplinitoare, apoi nimic nu mai e ca înainte: adunările au rezultate diferite de la caz la caz, cuvintele antipatice dispar din vocabular, Beethoven simulează surzenia, îngerii merg la concert (stau pe interval, unde nimănui nu i-ar trece prin cap să se uite după ei), George Washington… Piramidele… fotosinteza… Se deapănă istorii și taine, la un moment dat vine vorba despre un animal cu cap și aripi de vultur și corp de leu.
Ceaușescu. Propagandă. Închisoare. Foamete. Dictatură. URSS. Lipsa libertății de exprimare. La asta s-au gândit copiii când Maria Axinte și colegii săi de la Memorialul Închisoarea Pitești i-au întrebat, în cadrul unor ateliere, despre comunism. Sunt toate răspunsuri corecte. Dar Maria Axinte, fondatoarea Memorialului, vrea ca cei mici să aibă o imagine și mai clară asupra acelei perioade. Împreună cu o echipă mică de istorici, educatori muzeali și voluntari, a creat Muzeul Comunismului pentru copii.