
Cătălina Florina Florescu s-a născut de mucenici pe 9 martie, într-o zi de duminică. Este din Dobrogea, absolventă a Facultății de Litere (secția română-engleza-americană) din cadrul Universității București. A plecat din țară la 23 de ani și are un masterat și doctorat obținute în SUA la Purdue University. Specializarea ei de la doctorat, literatură comparată cu accent pe medicina umanistă, a venit în urma unei pierderi în adolescență. A petrecut deja un sfert de secol într-o altă țară și a scris alternativ în română și engleză pentru a-și menține dualitatea identității. Are un singur copil, un băiat care acum este student. Visează să poată face ca munca ei de cercetare și cărțile sale să îi inspire și pe alții să își descopere & continue pasiunile. Crede intens în vox populi & drepturile celor defavorizați. Motto-ul ei este “Gnothi seauton”, celebra inscripție de la Tempul lui Apollo. Știe trăit că doar atunci când îți cunoști atuurile și slăbiciunile deopotrivă, știi deja cum să te prezinți lumii și aperi la nevoie, cu resurse sigure, nu imaginate. Predă la Pace University & Stevens Institute of Technology. Mai multe puteți afla aici: http://www.catalinaflorescu.com/

80% dintre tinerii români nu au participat niciodată la acțiuni de voluntariat sau mobilizare civică și 56% sunt total dezinteresați de politică la nivel local, arată un studiu al Fundației Friedrich Ebert. În acest context Societatea Academică din România a lansat Acceleratorul de implicare civică. 24 de tineri din orașe mici și de la sat vor fi formați pentru a putea să devină vectori ai schimbării pe plan local. Școala 9 vă prezintă astăzi exemplul unui astfel de tânăr. Natanael Iriciuc are doar 16 ani dar deja a ridicat din fotoliile confortabile toți parlamentarii și primarii din Timiș, cerându-și dreptul legal la bursă.
„Land of Plenty” se numește cea mai recentă expoziție de sculptură a artistului Cătălin Bădărău. A pornit în crearea ei de la propria experiență de migrație, când avea 16 ani, și a trecut granița fraudulos să ajungă în Turcia și Grecia, la muncă. A fost la un pas de a abandona liceul. De aceea, anul acesta, s-a întors la școala sa din Adjud să vorbească cu elevii care poate, asemeni lui, visează azi la „o țară a făgăduinței”.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…