
Cătălina Florina Florescu s-a născut de mucenici pe 9 martie, într-o zi de duminică. Este din Dobrogea, absolventă a Facultății de Litere (secția română-engleza-americană) din cadrul Universității București. A plecat din țară la 23 de ani și are un masterat și doctorat obținute în SUA la Purdue University. Specializarea ei de la doctorat, literatură comparată cu accent pe medicina umanistă, a venit în urma unei pierderi în adolescență. A petrecut deja un sfert de secol într-o altă țară și a scris alternativ în română și engleză pentru a-și menține dualitatea identității. Are un singur copil, un băiat care acum este student. Visează să poată face ca munca ei de cercetare și cărțile sale să îi inspire și pe alții să își descopere & continue pasiunile. Crede intens în vox populi & drepturile celor defavorizați. Motto-ul ei este “Gnothi seauton”, celebra inscripție de la Tempul lui Apollo. Știe trăit că doar atunci când îți cunoști atuurile și slăbiciunile deopotrivă, știi deja cum să te prezinți lumii și aperi la nevoie, cu resurse sigure, nu imaginate. Predă la Pace University & Stevens Institute of Technology. Mai multe puteți afla aici: http://www.catalinaflorescu.com/

În matematica școlară, problemele cu text sunt pline de limbaj abstract sau reduse direct la ecuații. Biografiile cercetătorilor și geneza ideilor se rezumă la nume date unor teoreme și formule. Când și, mai ales, de ce am încetat să ne spunem povești la matematică?
Șase studenți din Cluj au gândit o aplicație pentru copiii între 4 și 8 ani, un fel de caiet digital prin care aceștia pot să învețe să scrie, să citească și să facă, pentru început, calcule matematice simple. Soluția lor mobilă a fost desemnată câștigătoare la a patra ediție a competiției Innovators for Children, accelerator pentru start-up-urile din domeniul educației. Aceștia au câștigat o finanțare de 8.000 de euro pentru a-și dezvolta aplicația și planurile lor nu sunt deloc modeste: vor să extindă aplicația în toată lumea.
OP-ED. În România, multe decizii din educație - fie ele la nivel de clasă, școală, centre educaţionale sau minister - se iau pe bază de intuiție, tradiție sau soluții rapide când ne loveşte câte o criză. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am baza deciziile pe cercetări validate științific, pe dovezi reale din clasă și din viața elevilor?