
Cătălina Florina Florescu s-a născut de mucenici pe 9 martie, într-o zi de duminică. Este din Dobrogea, absolventă a Facultății de Litere (secția română-engleza-americană) din cadrul Universității București. A plecat din țară la 23 de ani și are un masterat și doctorat obținute în SUA la Purdue University. Specializarea ei de la doctorat, literatură comparată cu accent pe medicina umanistă, a venit în urma unei pierderi în adolescență. A petrecut deja un sfert de secol într-o altă țară și a scris alternativ în română și engleză pentru a-și menține dualitatea identității. Are un singur copil, un băiat care acum este student. Visează să poată face ca munca ei de cercetare și cărțile sale să îi inspire și pe alții să își descopere & continue pasiunile. Crede intens în vox populi & drepturile celor defavorizați. Motto-ul ei este “Gnothi seauton”, celebra inscripție de la Tempul lui Apollo. Știe trăit că doar atunci când îți cunoști atuurile și slăbiciunile deopotrivă, știi deja cum să te prezinți lumii și aperi la nevoie, cu resurse sigure, nu imaginate. Predă la Pace University & Stevens Institute of Technology. Mai multe puteți afla aici: http://www.catalinaflorescu.com/

După decenii de reforme eșuate în sistemul de educație din România, proiectul REZOLVAT a venit cu o schimbare de perspectivă: jurnalismul de soluții. Am pornit în căutare de soluții acum aproape un an și, după zeci de materiale scrise, audio și video despre abandon școlar și literație, am pus totul într-un ziar de 24 de pagini, disponibil acum în format PDF.
E ultima replică din filmul „Anul Nou care n-a fost”, rostită de actorul Mihai Călin, care îl joacă pe regizorul de la TVR care trebuie să filmeze din nou un Revelion pe placul cenzurii. Prezent zilele astea la festivalul Zilele Nordului, de la Darabani, Botoșani, actorul a povestit publicului, dar și pentru Școala9, ce a însemnat adolescența sa în comunism. Un sondaj recent arată că tinerii de azi în majoritate cred că regimul comunist a fost un lucru bun.
În satele depopulate ale României, școlile închise au devenit semnul decăderii comunităților.