
Cătălina Florina Florescu s-a născut de mucenici pe 9 martie, într-o zi de duminică. Este din Dobrogea, absolventă a Facultății de Litere (secția română-engleza-americană) din cadrul Universității București. A plecat din țară la 23 de ani și are un masterat și doctorat obținute în SUA la Purdue University. Specializarea ei de la doctorat, literatură comparată cu accent pe medicina umanistă, a venit în urma unei pierderi în adolescență. A petrecut deja un sfert de secol într-o altă țară și a scris alternativ în română și engleză pentru a-și menține dualitatea identității. Are un singur copil, un băiat care acum este student. Visează să poată face ca munca ei de cercetare și cărțile sale să îi inspire și pe alții să își descopere & continue pasiunile. Crede intens în vox populi & drepturile celor defavorizați. Motto-ul ei este “Gnothi seauton”, celebra inscripție de la Tempul lui Apollo. Știe trăit că doar atunci când îți cunoști atuurile și slăbiciunile deopotrivă, știi deja cum să te prezinți lumii și aperi la nevoie, cu resurse sigure, nu imaginate. Predă la Pace University & Stevens Institute of Technology. Mai multe puteți afla aici: http://www.catalinaflorescu.com/

Un filosof, doi oameni de știință și un cercetător în domeniul educației ne învață cum să ne protejăm de informațiile false și manipulatoare și să luăm doar ce e de calitate și folositor din online. Analiza The Conversation oferă mai multe strategii prin care să ne punem la adăpost de avalanșa de informații neverificate adesea de pe internet.
Cei doi profesori de Școala 9, Monica Halaszi și Horia Corcheș, scriu în această săptămână despre vocile din cancelarie, acele voci care îi cern pe profi de prestatorii de servicii, care îi aleg pe cei cărora le pasă de elevi de roboții veșnic preocupați de a-și termina de predat materia. O analiză din interior a tipologiilor de la catedră, văzută din culise, cu minte limpede și mai ales cu inimă de „profesor ales”.
Cei care locuiesc la bloc știu că se întâmplă așa ceva. Sacul cu resturi menajere este scos pe casa scării, în fața ușii. Din el se prelinge un firicel de lichid, iar mirosul dulceag al cojilor de pepene (pe care le vezi amestecate cu coji de ouă, cu cutia de lapte și cu factura de la gaz) îți amintește de acea dimineață în care, trezindu-te și intrând în bucătărie, ai constatat că ai uitat să duci gunoiul.