Aproape 4.000 de elevi învață anul acesta, în echipe, alături de învățători și arhitecți voluntari, să descifreze un oraș sau un sat și să construiască o comunitate.
A trecut cu bine de-Al Doilea Război Mondial, de venirea comuniștilor la putere și de cei aproximativ 30 de miniștri ai educației și ale lor reforme, școala din Bădăcin, Sălaj, nu și-a mai deschis porțile din această toamnă. A fost construită de Iuliu Maniu acum 85 de ani, dar în ultimii mai funcționa doar cu învățământ primar. Nu mai sunt nici elevi, dar nici satul nu a reușit să-și adune voința ca să păstreze construcția în misiunea ei. La umbra marelui Maniu, o comunitate pare în continuare divizată de fantomele istoriei.
În jur de 2.500 de copii din București și alte mii din țară nu mai pot merge de săptămâna viitoare la activitățile extrașcolare de la cluburile și palatele copiilor. Pentru a înțelege situația acestor instituții dincolo de discuția despre tăierea posturilor, mergem în urmă cu patru ani, când se propunea descentralizarea lor.