
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

Un profesor care predă filosofie & alte unelte critice elevilor de liceu pune pe hârtie notițe despre relația complicată pe care școala românească o are cu eroarea.
Gabriela Maftei are 19 ani și este studentă la Iași, la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, în anul trei. A terminat liceul la 16 ani, în Ucraina fiind doar 11 clase și imediat s-a înscris la studii în România. Din Cernăuțiul în care sună astăzi sirenele de mai multe ori pe zi, tânăra a transmis gândurile sale către Școala 9.
Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.