
Învață să cunoască oameni și să scrie din 2016. A lucrat la Realitatea TV, Adevărul și Libertatea, unde este reporter și acum.

În medie, 150.000 de elevi de la clasa I până la clasa a XII-a fac opționalul de educație pentru sănătate, conform datelor din sistem obținute de Școala 9. Este numărul de elevi care ar umple cam 170 de școli gimnaziale de mărime medie. Vorbim, așadar, de un procent infim raportat la numărul total al elevilor din România. Dacă ne uităm numai la componenta de educație sexuală, care se poate studia de la clasa a VIII-a în sus, în jur de 750.000 de copii l-ar putea avea în curricula școlii, dacă părinții și instituția de învățământ ar fi de acord.
Cătălin Frâncu este fondatorul Dexonline.ro și de doi ani a pus pe picioare platforma civică Dignitas, pe care și-o dorește „o oglindă a minciunilor pe care le-au spus politicienii, a promisiunilor făcute și neîndeplinite, a răzgândirilor”. Un site care să te trimită la vot mai informat. Cătălin a terminat Massachusetts Institute of Technology, cea mai bună universitate din lume în topurile internaționale, apoi a lucrat patru ani la Google, ca în 2009 să decidă să revină acasă și să se dedice proiectelor pe sufletul lui. Astăzi nu mai folosește nicio rețea de socializare. Într-un interviu pentru Școala 9, Cătălin Frâncu vorbește despre puterea tehnologiei, cum ne modelează ea gândirea și cum putem să ne păzim de asta. Inginerul software face și o analiză a predării științelor exacte și povestește deschis despre călătoria sa de la creștin practicant la ateu.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?