
Scrie pentru DoR și decatorevista.ro de trei ani. O fascinează viața de adolescent și frizurile scurte perfecte.

În galeria profesorilor cinematografici autohtoni, profesorii seriei „Liceenii” formează un cuplu cu atât mai memorabil, cu cât în orice chestiune pozițiile lor sunt sau par a fi ireconciliabile.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Deputat în Parlamentul Ucrainei și Președinte al Comitetului pentru Gaz, Andrii Zhupanyn a venit pentru prima dată în România în octombrie, la Climate Change Summit, eveniment care a adus la București zeci de lideri naționali și internaționali în domeniul politicilor climatice, sustenabilității și mediului de business. Născut în orașul ucrainean Seleușu Mare, tânărul politician este optimist că Europa poate scăpa de dependența de gazul rus. În interviul pentru Școala 9, Andrii vorbește despre relația cu românii și lecțiile dure ale războiului pe care el și alți politicieni le-au primit.