
Este part-time ilustratoare, part-time profesoară la Colegiul de Arte „Carmen Sylva” din Ploiești. Desenează mult și visează să deseneze și mai mult. O găsiți aici.

„Încep să-mi pierd prietenii din cauza inteligenței artificiale” - ar putea fi un intro pentru un episod din serialul Black Mirror care explorează scenarii apocaliptice într-un viitor în care tehnologia devine un dușman al omenirii. Totuși, e prima frază dintr-o postare pe Facebook din iulie 2025, când oamenii numesc chatboții „empatici” și spun că „îi înțeleg”. Chiar mai bine decât prieteni, familie, terapeuți.
Patru profesoare dintr-un sat mic din județul Olt vorbesc despre România și ce încă le face să se simtă mândre că locuiesc aici. Sunt dezamăgite de multe, de politicile publice care vin în sistem peste noapte, de lipsa resurselor și a viziunii. Dar pentru toate a rămas un punct care încă le luminează: oamenii. Oamenii care le-au format și oamenii mici pe care îi formează ele acum: „Vreau să-i văd pe copii oameni mari. Să-i văd realizați.”
O treime dintre tinerii din România nu văd mersul la școală ca fiind o petrecere utilă a timpului, au arătat datele colectate în timpul testării PISA. Cum poți să dai sens și utilitate școlii pentru acești copii care, de altfel, observă și că după ce termină învățământul profesional, de pildă, nu au mai multe șanse să se angajeze decât un coleg care a făcut un liceu teoretic. Hannah Kitchen și Lucie Cerna, experte în educație la Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică, au dat exemple de politici publice care pot funcționa și la noi, în cadrul podcastului REZOLVAT.