
Îi este mai greu să scrie astea două rânduri despre el decât să deseneze o carte.

12 ani de școală și cinci de facultate, 17 ani legați cu aceeași rutină: eu într-o bancă, în fața mea profesorul. Am 56 de ani și de 28 de ani sunt profesoară în învățământul special (dintre care trei ani în Statele Unite, unde am lucrat cu elevi de liceu cu dizabilități de învățare). Ce mi-a rămas din cei 17 ani sunt câteva episoade, nu multe, în care am fost surprinsă, uimită, scoasă din zona de confort. Astăzi, când discutăm încrâncenat despre o nouă lege, eu mă întorc mai mult către profesorii care m-au format. Nu au fost atât de mulți. Putem astăzi să aducem mai mulți astfel de oameni în sistem?
Își propune școala să genereze incluziune socială? Care sunt șansele reale de reușită școlară ale unui elev dintr-un mediu defavorizat? Ce efect va avea pandemia asupra copiilor din familii sărace? Sebastian Țoc, sociolog, ne-a răspuns la mai multe întrebări despre legătura dintre educație și inegalitate socială.
Într-o sală de clasă dintr-un oraș mic, Nicoleta își începe fiecare zi alături de fiica ei, Teodora, o fetiță de 11 ani cu autism. În prima bancă de la geam se scrie, zi după zi, o lecție despre ce înseamnă cu adevărat incluziunea.