
Exploratoare de sisteme. Ale celor de legi, în educație, și ale celor de joc, în sport.

Op-Ed. Atunci când copiii au început să se plimbe singuri prin casă, am început și eu să mă așez la înălțimea lor pentru a descoperi lucruri atractive pentru ei, dar care i-ar fi putut pune în pericol. Acest exercițiu mi-a adus multă claritate asupra faptului că, din etape diferite, vedem lucrurile diferit. Deși școlarii noștri au depășit de mult perioada în care ar putea trage un teanc de cărți peste ei sau s-ar putea răni în vreun obiect lăsat la întâmplare, vă invit la un exercițiu asemănător - să dezbatem cum le putem insufla copiilor noștri conceptul de dezvoltare personală pe termen lung, pornind de la felul în care programa școlară actuală abordează subiectul.
Educatoarea Adina Horga a adus în România un concept pe care l-a descoperit intuitiv: grădinița în natură. A aflat în timp că alte țări au o tradiție în asta, cum ar fi Danemarca, unde copiii învață în natură din anii 1980. Fascinată de outdoor learning, românca s-a inspirat apoi din țările nordice, din Anglia, Germania și Japonia și a implementat la noi un sistem pe care l-a francizat. Astăzi, copii din București, Arad, Timișoara și Sibiu de la grădinițele Adinei petrec ore bune în natură, două zile pe săptămână, chiar dacă plouă sau ninge.
„Găsim orice «la un click distanță», așa că nimic nu mai e special”, mi-a spus Ilinca, o pasionată a fotografiei pe film. Împinsă de trenduri de pe social media care decretau „2026 - anul analog”, am pornit să aflu ce-i așa special să te întorci la pasiuni de pe vremea părinților și bunicilor.