
Exploratoare de sisteme. Ale celor de legi, în educație, și ale celor de joc, în sport.

O publicație locală mi-a propus să scriu, pentru suplimentul cultural al lunii septembrie, un text despre prima mea zi de școală, pe care să-l însoțesc cu o fotografie sugestivă din perioada în care eram elevă. Am acceptat fără să stau pe gânduri, spunându-mi că nu poate fi greu (și mi-am amintit de compunerile cu acest titlu pe care obișnuiam să le primim, sistematic, în clasele I-VIII).
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
Ministerul Sănătății trebuia să suplimenteze numărul de medici și de asistenți medicali în cabinetele școlare cu 33%, respectiv cu 15%, până la finele anului trecut. Dar nici în prezent nu s-au organizat concursuri pentru aceste posturi, iar cele rămase libere, în urma pensionării altor cadre medicale din școli, nu pot fi ocupate, spune Daniela Rajka, președintele comisiei de medicină școlară din cadrul Ministerul Sănătății. Am vorbit cu ea și cu alți doi medici școlari despre provocările pe care le întâmpină în contextul creșterii numărului de infectări din școli și din întreaga societate.