
Oana Ene este elevă în clasa a 11-a, profilul matematică-informatică bilingv engleză, la Colegiul Național „B. P. Hasdeu”din Buzău. Este pasionată de scris și de muzică, pe care le consideră „o formă de regăsire”. Cea mai mare pasiune a sa este limba franceză și își dorește să urmeze o carieră în diplomație.

O carte care-i învață pe copii „cum să supraviețuiască la școală” a fost retrasă de pe piață după numai un an de la apariția ei în România, după ce zeci de părinți au criticat conținutul acesteia. Deși reprezentanții editurii au explicat că volumul „s-a bucurat de succes la nivel internațional” și este un pamflet, un psiholog și un sociolog spun că cei mici „nu fac diferența între ironie și concretul cuvintelor”.
Cu ocazia Zilei Mondiale a Educației, mulți parlamentari români s-au înghesuit la urări și urale pe preferata platformă de socializare și mai nou de guvernare, Facebook. Doar moțiunea de cenzură și implicita criză guvernamentală au mai domolit din avântul cu care politicienii au adresat ode profesorilor, elevilor și părinților acestora. Dacă ne uităm, însă, la modul în care aceștia legiferează, o să ne putem întreba: le place cu adevărat școala asta pe care se tot înghesuie să o reformeze? Iată ce se mai întâmplă în Parlament cu privire la școală, în timp ce ochii tuturor sunt îndreptați în altă parte.
O școală compusă din câteva săli în care nu încăpeau mai mult de 20 de elevi, în frumoasa Transilvanie. Prima școală românească este azi muzeu. Au trecut peste șapte veacuri de când primii elevi au început să învețe după cărți în română „cetitul, scrisul şi cântările bisericeşti”. Antonia Pup, studentă la Istorie și coordonatoare advocacy la Societatea Academică din România, a studiat documente din acea epocă și a reclădit o epocă nedrept catalogată ca „întunecată”. Despre prima instituție de învățământ românească, în a doua parte a seriei „Școala veche”.