
Oana Ene este elevă în clasa a 11-a, profilul matematică-informatică bilingv engleză, la Colegiul Național „B. P. Hasdeu”din Buzău. Este pasionată de scris și de muzică, pe care le consideră „o formă de regăsire”. Cea mai mare pasiune a sa este limba franceză și își dorește să urmeze o carieră în diplomație.

Școala Gimnazială nr. 89 „Nicolae Labiș” i-a așteptat pe elevi luni, 11 septembrie, în prima zi de școală, cu pereții sparți, în praf, zgomot de polizor și ciocane. Unul dintre corpurile de clădire a intrat în renovare, astfel că elevii au fost înghesuiți, pentru câteva ore, cât să-și primească manualele, în câteva săli de clasă, și au intrat pe rând, în trei ture. Așa va funcționa, de altfel, școala cel puțin o perioadă: în trei schimburi, cu ore de 35 de minute. Părinții și elevii sunt revoltați: „E stresant, mai ales la clasa a VIII-a. O să ne bazăm pe meditații”, spun ei. În trei schimburi se învață în alte zece școli bucureștene.
La 19 luni de când au fost închise pentru prima dată școlile, România tot nu și-a pregătit (sau echipat) profesorii pentru a preda online și nici să asigure condiții minimale pentru învățarea de acasă. Sute de mii de copii în continuare n-au o conexiune sigură la internet și nici dispozitive decente de pe care să poată lucra. Nu mai vorbim de o formare minimală pentru ei sau părinții lor. Guvernul nu pare să aibă o strategie pentru a remedia situația dezastruoasă, iar pe termen lung consecințele le vom plăti cu toții.
Școala începe cu „planuri remediale“ pentru elevii care n-au beneficiat de școala online, spune un ordin al Ministrului Educației emis în aprilie. Este vorba doar despre „repere metodologice“ pe care profesorii le pot aplica în timpul orelor obișnuite. Ce înseamnă ore remediale și cum se diferențiază ele de binecunoscuta recapitulare, am aflat de la un ONG care organizează astfel de cursuri pentru cei mai vulnerabili dintre copiii din toată țara.