Oana Ene este elevă în clasa a 11-a, profilul matematică-informatică bilingv engleză, la Colegiul Național „B. P. Hasdeu”din Buzău. Este pasionată de scris și de muzică, pe care le consideră „o formă de regăsire”. Cea mai mare pasiune a sa este limba franceză și își dorește să urmeze o carieră în diplomație.
Greva generală a determinat Ministerul Educației să ia decizia ca inspecțiile la clasă să nu mai conteze la nota de la examenul de titularizare. În confuzia generală au fost prinse cadre didactice care au susținut totuși aceste inspecții înainte de decizia anulării și unele cu eforturi mari, cum ar fi călătorii de sute de kilometri și bani din propriul buzunar pentru materialele didactice. Jurnaliștii de la Școala 9 au vorbit cu trei profesoare care povestesc absurditatea prin care au trecut și cu un expert în educație despre relevanța acestor inspecții.
Am descoperit teatrul în anii ’80, când căutam în marea plictiseală care ne umplea copilăria să ne găsim activități. Am continuat să studiez, mi-am luat doctoratul în teatrul comparat/medicina umanistă. Văzut nedrept ca pe o joacă, teatrul nu are încă impactul menit. Eu însă mi-am luat cele mai importante lecții de viață din teatru și vreau să le dau mai departe.
„Cel mai mare impact este atunci când profesorii lucrează împreună și discută despre impactul lor”, crede profesorul John Hattie. Autor al mai multor volume despre ce înseamnă o educație cu impact, cel mai cunoscut - „Învățarea vizibilă”, profesorul a rezumat, într-un interviu pentru Școala9, care sunt indicatorii la care un stat ar trebui să se uite dacă vrea o școală mai bună. Spoiler: nu este infrastructura. Și nici curriculumul.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.