
Este studentă în anul II la Comunicare. Caută și se caută, iar în timpul liber scrie și trăiește poezie (și nu numai).

Întrebarea „ce vrei să te faci atunci când te faci mare?” ne însoțește copilăria și, într-o formă sau alta, revine pe parcursul școlii. Răspunsul așteptat, atât de bunici, cât și de profesori, este de tipul: doctor, avocat, pompier sau șofer.
La un hotel din Sighișoara, o fată de 17 ani preia comenzile la restaurant. În București, un tânăr de 18 ani este lucrător comercial la un brand de haine, o altă tânără face cafele de dimineață până seara. Tot mai mulți tineri își pun șorțul, badge-ul sau uniforma și încep, pentru prima dată, să muncească. Am stat de vorbă cu liceeni care vara asta nu stau, ci lucrează. Pentru bani, pentru experiență sau doar ca să vadă cum e „la muncă”.
Educație antreprenorială, educație juridică, istoria Holocaustului, sunt doar câteva dintre disciplinele recent adăugate în programa școlară, chiar de la tribuna Parlamentului. Discipline care să țină pasul cu lumea de azi. Într-o logică dihotomistă, voci din educație minimizează importanța unor discipline precum istoria sau limbile ,,moarte” care, în miezul Revoluției industriale 4.0, par a nu mai avea vreo utilitate. De ce mai învață studenții limbi clasice, dacă oricum nu îi ajută să se integreze pe noua piață a muncii? Școala 9 a discutat cu Ioana Jinga, studentă la Limbi Clasice în Iași și o avocată a studierii lor.