
A absolvit Psihologia la Universitatea București și s-a specializat în psihoterapie experiențială. Lucrează în proiecte de educație și cultură pentru tineri, cum sunt In a Relationship sau Ideo Ideis. Crede că oamenii fericiți trăiesc în prezent și că prezentul are loc pentru toți oamenii.

Părinții care întârziau cu plata mesei au fost avertizați printr-un afiș „să nu mai aducă copiii la grădiniță”, iar pe dulap exista lista cu restanțierii la produsele de igienă personală: hârtie igienică, săpun lichid sau prosoape de hârtie. S-a întâmplat la grădinița „Rază de soare” din Bacău. Părinții s-au revoltat, au făcut plângere la inspectorat, iar conducerea școlii a recunoscut ca nefericită gestionarea situației, dar susține și că totul este legal. Acest caz deschide însă o discuție importantă despre bugetul școlilor, în ce măsură sunt prea puțini bani sau doar sunt manageriați prost.
Dezamăgirea resimțită de cadrele didactice la început de an școlar nu ține doar de lipsa resurselor, ci și de fragilitatea emoțională pe care o provoacă sentimentul că duc greul singuri. Consecințele acestei stări se reflectă atât în sănătatea lor psihologică, cât și în relația cu elevii. Psihoterapeuta Domnica Petrovai a vorbit înainte de un început de an școlar complicat, cu proteste și incertitudini, despre primele semne ale epuizării și strategiile care îi pot ajuta pe profesori să-și păstreze echilibrul interior.
Am crescut ca fiind copilul mijlociu al familiei. De mijloc am fost și în școala generală, ceea ce pentru multă vreme am considerat a fi un mare defect. O fi de la faptul că mi s-a spus de prea multe ori brânză bună în burduf de câine? Un mod destul de nepotrivit să îi transmiți unui copil că are potențial, dacă mă întrebați pe mine. Povestea asta e despre mine, copil care n-ajungea pe raftul de sus al medaliilor și coronițelor, neștiind atunci că nici nu are nevoie de ele și despre copiii de azi puși pe podiumuri din fașă și cântăriți în câți de 10 iau la materii care nu-i interesează.