
Îi place natura, să afle povești de viață, să citească ficțiune și să facă sport. Crede că educația e cel mai bun antidot pentru nedreptate. Îl interesează teme ca singurătatea și memoria. Prietenii i-au spus că nu i-ar surprinde dacă ar dispărea câteva luni din viața lor. Cartea lui preferată e Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov.

În fiecare vineri din ianuarie, ilustratoarea Alina Marinescu ne spune o poveste vizuală despre ce înseamnă să fii profesor în România și care poate fi influența ta asupra elevilor cărora le predai. Aceasta este a doua poveste.
Traumele din copilărie pot juca un rol cheie în multe tulburări de sănătate mintală ulterioare, arată o analiză a publicației de știință The Conversation. Unu din 3 copii din Brazilia sunt expuși la traume înainte de a împlini vârsta de 11 ani, arată un studiu recent și parte dintre aceștia ajung să dezvolte ceea ce simplist intră în categoria „probleme de comportament”.
V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.