Înfofoliți ca să se apere de ger, doi elevi de-a X-a, Mihai și Daniel, ies dintr-un cămin de la marginea Brașovului pentru a merge spre școală. La 6:50 dimineața e încă pustiu pe aleile înghețate dintre blocuri. Pe lângă ghiozdanul din spate, Mihai Stoenescu ține într-o mână o geantă neagră. E bagajul pentru drumul de mai târziu spre casă, în Câmpina, de unde a venit să învețe la Școala Profesională Kronstadt. Daniel Beldie va pleca și el spre părinți în aceeași zi de vineri, la 300 de kilometri depărtare, în satul Berezeni din județul Vaslui.
Cei doi așteaptă autobuzul într-o stație din zona industrială Zizinului. Întreprinderile de aici, precum fabrica de armament Carfil, au văzut ani mai buni și se luptă să supraviețuiască. Fac parte din moștenirea industrială a Brașovului, care, după 1989, de multe ori și-a găsit sfârșitul în hale decăzute sau terenuri eliberate pentru clădiri noi de blocuri.
După câteva minute de așteptare, vine autobuzul 34. Printre călători somnoroși, cei doi adolescenți de 16 ani vorbesc încet despre superlativ în engleză. Mihai e nesigur și-l întreabă pe Daniel. Nu e o temă de discuție curentă, dar în dimineața de 7 februarie cei doi participă la olimpiada de engleză, faza pe școală. Daniel a mai fost și anul trecut. Pentru Mihai e prima dată.
În scurt timp coboară din autobuz și merg câțiva zeci de metri către o nouă stație, și ea plină de oameni care aglomerează rapid și autobuzul 8, sosit cu geamurile aburite.
Câteva opriri mai încolo, atmosfera se destinde după ce mai mulți pasageri coboară în Tractorul, cartierul botezat după uzina în care aceste vehicule agricole au fost asamblate timp de zeci de ani, până în 2007. În locul ei e acum un mall, iar în jur investitori ridică într-un ritm alert cartiere.
Mihai și Daniel reușesc să vorbească din nou doar la coborârea de la capăt de linie, unde e și școala Kronstadt.
Clădirea renovată a unității de educație tehnică e un semn bun pentru fosta vocație industrială a Brașovului căci înseamnă că e nevoie din nou de tehnicieni pe plan local. În corpurile școlii învățau odinioară tinerii din Liceul Rulmentul. Școala respectivă a împărtășit însă soarta fabricii cu același nume de peste drum: a fost închisă în anii haotici ai postcomunismului.
Cei doi elevi au ajuns prea devreme. În sala de clasă în care va avea loc olimpiada de engleză mai sunt doar trei colegi. Începe așteptarea.
De la ferestre se văd în curte, venind agale, cu trolere și genți, și alți adolescenți. Imaginea elevilor cu bagaje la ore de curs e realitatea de final de săptămână de lucru la o școală în care aproximativ 75% dintre elevi nu sunt originari din oraș. Vin din județ sau de mai departe, asemeni lui Mihai. Din comuna lui din Vaslui, Berezeni, sunt vreo 50 de tineri în școală în generațiile de acum, conform estimărilor sale și ale consilierului educativ.
Ce înseamnă sistemul dual
Școala Profesională Germană Kronstadt a fost prima din România organizată într-un parteneriat public-privat, adică între companii membre ale Clubului Economic German, Primăria Brașov și Inspectoratul Școlar Județean.
Se întâmpla în 2012, după apariția unui ordin al ministrului educației de atunci, Daniel Funeriu, care stabilea cadrul pentru un astfel de învățământ. Modelul acesta dual a fost „importat” din Germania, unde este considerat unul de succes. De altfel, fostul ministru a declarat deschis că s-a consultat cu oamenii de afaceri din firmele germane. Reglementarea sistemului a fost finalizată abia în 2017, când a fost aprobată metodologia de organizare și funcționare.
Werner Braun conduce de zece ani Clubul Economic German Brașov, o asociație a investitorilor din țările spațiului germanic, și este manager al firmei Caditec, specializată în instalații de producție industriale automatizate. Se prezintă ca unul dintre inițiatorii școlii. Șvab plecat din România la 19 ani, a văzut cum funcționează cât de cât în Germania sistemul dual. Întors în Brașov pentru a-și dezvolta propria companie, în 2012 deja avea probleme în a găsi angajați calificați.
„Am zis că trebuie să facem ceva”, spune Braun. Și așa, cu sprijinul altor firme mari care investiseră în fabrici în zona Brașovului, printre care producătorul de rulmenți, piese auto și industriale Schaeffler România, au pornit lobby-ul pentru crearea școlii profesionale. Au fost zece companii partenere la început, în 2012, iar în 2020 numărul lor a ajuns la 20, după cum ne-au transmis reprezentanții școlii.
Modelul dual presupune o colaborare foarte strânsă între unitatea de învățământ și firmele care asigură practica. Încă de la admiterea în școală, reprezentanții societăților comerciale au cuvântul decisiv în privința elevilor acceptați.
Selecția se face doar pe baza unui test scris de cunoștințe generale și aptitudini, urmat de un interviu cu angajați ai companiilor. Într-un răspuns în scris, șeful Centrului de Formare Profesională Schaeffler România, Uwe Kando, precizează că discuția este similară cu una de la un interviu de angajare:
Candidații ideali sunt aceia care își doresc în primul rând să devină buni profesioniști, au înclinații către domeniul tehnic și le place să lucreze cu utilaje și, desigur, sunt pregătiți să investească în ei înșiși prin studiu și pregătire.
Imediat după admitere, copiii știu la ce firmă vor merge în perioadele de pregătire tehnică. Aceeași este și societatea comercială care, dacă totul decurge normal în cei trei ani de studiu, îi va angaja imediat după terminarea școlii profesionale în sistem dual.
După cum explică consilierul educativ al școlii Kronstadt, Cristian Vieru, evoluția copiilor este urmărită de către companii. Dau în mod regulat teste la modulele de practică și trebuie să obțină cel puțin nota 6,50 la acestea ca să-și păstreze bursa privată acordată de agenții economici.
De asemenea există și un alt risc, potrivit lui Vieru: „Dacă nu face față, [copilul] va pleca. Copilul trebuie să se transfere. Copilul va fi monitorizat. Nu va fi dat afară imediat. Nu ne facem un scop din a lucra doar cu cei mai buni. Îi ajutăm. Dacă chiar-chiar nu se încadrează, copilul va trebui să plece.”
Un document numit „Planul de acțiune al școlii”, publicat pe site-ul acesteia, arată că, la sfârșitul anului educațional 2018-2019, au fost 701 elevi promovați (adică 91%) la nivelul de învățământ profesional, dar și 31 transferați (adică 4%), 9 retrași, 2 exmatriculați, 2 care au abandonat și 19 lăsați repetenți. Numărul de absențe este și el în centrul atenției. „Mergem spre un absenteism zero”, spune Cristian Vieru, care e în același timp profesor de română și engleză.
Practica e în centrul învățării. În clasa a IX-a ea reprezintă 20% din activitățile elevului la școală. Restul e teorie. Din anul al doilea de studiu însă, practica devine 60%, pentru ca în ultima clasă să ajungă la 75%.
Învățarea meseriilor se face în atelierele școlii și, mai important, în fabricile în care foarte probabil absolvenții se vor angaja la finalul educației profesionale. În companii, de elevi se ocupă un tutore.
Pe parcursul celor trei ani de studiu, copiii primesc burse de 400 de lei (200 de lei de la stat și alți 200 de lei de la societățile comerciale), au asigurată o masă de prânz în timpul practicii și la cămin, cazare, iar transportul spre casă le este decontat.
Firmele partenere au un cuvânt de spus inclusiv în selecția profesorilor din școală, spune Cristian Vieru, iar consiliul de administrație al unității de învățământ este condus de un reprezentant al companiilor. Totul e gândit astfel încât specializările din școală să corespundă nevoilor agenților economici, de aceea și numărul de clase variază de la an la an.
Meseriile pe care le învață anul acesta elevii la nivelul învățământ profesional sunt operator la mașini cu comandă numerică (CNC), electromecanic, sculer matrițer, sudor și confecționer articole din piele. La clasele de liceu seral se adaugă specializarea tehnician mecatronist.
Investițiile în clădirile unității de școlarizare au fost făcute de Primăria Brașov, iar dotările atelierelor au fost plătite de societățile comerciale. Investiția din partea tuturor companiilor până în prezent a depășit un milion de euro, conform unei evaluări transmise de Schaeffler România.
După formarea de trei ani, elevii dau la final un examen de certificare profesională. Dacă îl iau, primesc o calificare de nivel 3 și o diplomă recunoscută la nivel european.
Motiv de mândrie
Vreo 20 de elevi s-au adunat în clasa în care vor susține olimpiada de engleză pe școală. Daniel s-a așezat într-o bancă din față. Așteaptă gânditor ținându-și capul sprijinit într-o mână, iar în cealaltă are un pix albastru. Mihai e mai în spate. Prevăzător, și-a pus trei pixuri pe masă. Mai aruncă o privire pe telefon la acestea. Alți colegi se joacă pe mobil, iar nelipsitul grup din ultimele bănci se ține de șagă.
După 8:30, profesoara de engleză aduce subiectele, ajutată cu organizarea de consilierul educativ.
E liniște pe culoarele școlii cu vitrine în care sunt expuse piese ale firmelor partenere. Doar din clase mai răzbat voci ale profesorilor care predau. Machete de mașini scumpe ca Audi, Mercedes sau BMW, componente de uși auto, „organe” de mașini cu nume ciudate ca „suport ABS injectat” care arată ca un cub negru în care a fost săpat în mijloc un canal în formă de față zâmbitoare, rulmenți mari sau mici indică în ce sectoare ale industriei vor lucra absolvenții.
„Da, se poate face învățământ de performanță și la o școală profesională”, îmi spune consilierul educativ Cristian Vieru. Nu e vorba de învățământ de elite, admite el, dar totuși e o școală profesională care nu primește pe oricine, căci are evaluare și selecție riguroase. Pentru clasele de operatori la mașini cu comandă numerică (CNC) e cea mai mare concurență, chiar și trei candidați pe un loc.
Numărul elevilor a fost mereu în creștere. Potrivit profesorului, în 2012 Școala Kronstadt avea cinci clase și două meserii. Acum a ajuns la 31 de clase. Numărul fluctuează în funcție de agenții economici. „Nu vom avea un loc care să nu aibă în spate cerința unei firme”, explică Cristian Vieru.
Există inclusiv clase de seral, pentru tinerii care vor să-și continue studiile și să aibă și Bacalaureat. În total școala are 876 de elevi.
Mihai Stoenescu și Daniel Beldie învață în clasele de operatori CNC, într-a X-a. Daniel a decis să vină aici după ce fratele lui a fost admis și i-a spus că i-a plăcut. Promovarea școlii s-a petrecut la fel în rândul consătenilor din Berezeni, de au ajuns să vină cu zecile tinerii la Kronstadt.
Mihai a făcut, asemeni lui Daniel, o alegere pragmatică. „Mergeam la liceu, după aceea trebuia să mai fac o facultate și după aceea să mă angajez. Așa vin aici, fac trei ani de profesională. După ce termin trei ani de profesională sunt și angajat și fac și liceul după.” Mihai povestește că părinții i-au spus să se gândească bine dacă vrea să meargă la liceu sau la școala aceasta.
Niciunul dintre ei nu a considerat admiterea dificilă, cum nu li se pare nici la cursuri acum. Practica o fac la compania Schaeffler și le place că învață programare, dar și că profesorii și instructorii sunt deschiși. „Aici oamenii te înțeleg, îți explică din nou dacă nu ai înțeles”, povestește Mihai. Ei mai spun că nu au nicio absență și că nu sunt singurii din clasă în această situație.
Ștefania Găină are 17 ani și e tot la specializarea CNC, însă în ultimul an. Fotografia ei și un scurt citat au fost postate în februarie pe unul dinte conturile de Facebook ale ministrului Educației, Monica Anisie, pentru a promova învățământul profesional.
Dacă sunteți în clasa a VIII-a, nu vă feriți să luați în calcul și o școală profesională ci, din contră, puteți să o priviți ca pe o provocare, pentru a vă demonstra vouă că se poate să învățați meserie și totodată să vă construiți o carieră de succes.
Într-o discuție pe care am avut-o alături de Mihai și Daniel, Ștefania povestește că nu a fost decizia ei să vină la Kronstadt. Părinții au împins-o de la spate în această direcție, deși avea medie pentru un colegiu din Brașov. „Mi-au spus că nu așa pot să încep o carieră (la colegiu – n.r.) și să încerc pe pielea mea să văd dacă chiar îmi place sau nu.” Primul an a fost un șoc fiindcă a luat contact cu „munca de jos”. Întâi înveți să ții o pilă, nu intri direct la mașinile automate care dau formă pieselor în funcție de datele introduse de operator. „A fost greu, chiar am vrut și să mă mut. Am trecut peste. Acum îmi place la nebunie ce fac.”
Ștefaniei nu i se pare greu să obțină nota minimă de 6,50 la testarea de la modulele tehnice, dar spune că are și colegi care nu reușesc.
Cum a fost aleasă și președinte al consiliului școlar, reprezintă unitatea de învățământ la întrunirile elevilor pe județ. Am întrebat-o cum e privită acolo, știind că imaginea educației profesionale nu e una pozitivă în România. „Adevărul e că, la început, eram oarecum dată la o parte. Până ce au văzut că nu-i chiar așa, că școala asta e chiar una bună. (...) Sunt numeroși elevi care puteau să opteze pentru liceu și au ales școala profesională.”
Ștefania crede că, în comparație cu liceul, la finalul anilor de profesională „dacă e să privim, colegii tăi mai au un an, învață pentru Bacalaureat. Tu ești oarecum pregătit pentru viața asta. Te formezi ca și om.” Absolvenții de profesională se pot angaja din secunda a doua după terminarea studiilor, iar reprezentanții companiei îi cunosc deja de trei ani, cu bune și rele. „Nu-i mai poți minți. Tu trei ani de zile ai fost la ei. Știu dacă ești mai vulcanic, cum te comporți dacă nu-ți place”, completează Ștefania.
Toți cei trei elevi cu care am stat de vorbă au spus că sunt mai stresați de cum sunt evaluați de firmele la care învață meserie, decât de școala în sine. Ștefania, de exemplu, punctează că seriozitatea în timpul practicii e un atu. „La școală hai să zicem că mai poți chiuli. La fabrică nu ai cum să pleci. Pentru că depinzi de un autobuz. Nu ai cum, că ai portarul. Ești într-o hală. Pleci două minute la baie și ești căutat deja de nu știu câte persoane pentru că nu ești sub privirea lor.”
Și directorul general al Schaeffler România, Sorin Poteraș, confirmă într-un răspuns scris că încrederea între elevi și firmă se construiește de-a lungul anilor de școală. „Formarea în sistem dual oferă șansa, atât elevilor, cât și companiei, să se cunoască reciproc: elevii au șansa să învețe o meserie tehnică direct la viitorul angajator, iar compania are șansa să transmită elevilor cunoștințele necesare și să îi îndrume în formarea lor profesională. Angajarea depinde în ultimă instanță de dorința reciprocă pentru o colaborare, de seriozitatea și competența tinerilor absolvenți.”
Cei mai mulți dintre elevi fac practica la Schaeffler România, arată datele școlii Kronstadt. Dacă elevii se țin de treabă, 95% dintre ei sunt angajați de agenții economici după absolvire.
Statistici
Într-o analiză a punctelor forte, dar și a celor slabe, publicată de școală pe site-ul său, autorii raportului se plâng de lipsa suporturilor de curs standardizate și a auxiliarelor didactice. Ca manuale, mai folosesc unele traduse din germană, din modelul dual de acolo. Predarea în școală se face numai în română, germana fiind doar prima limbă străină de studiu pentru elevi. Conform profesorului Cristian Vieru, numele școlii include cuvântul „germană” pentru că instituția este gândită după modelul importat din această țară.
Documentul amintit mai semnalează insuficiența personalului didactic auxiliar și nedidactic, dar și lipsa cadrelor didactice de cultură generală la fizică și geografie. Un alt obstacol semnalat este că specialiștii nu sunt atrași de o carieră didactică. De asemenea, numărul mare de profesori suplinitori creează o fluctuație mare de cadre didactice de la an la an. Din 57 de cadre didactice menționate în raport, 20 sunt suplinitori calificați în anul acesta.
„Pe partea de practică ducem din când în când lipsă de oameni. Nu doresc mulți. E o responsabilitate totuși destul de mare”, spune reprezentantul școlii, Cristian Vieru.
Profesorii din instituția de educație sunt angajații statului, ca la orice școală. Câțiva dintre ei au decis să plece în firmele partenere, dar, după cum declară consilierul educativ, sunt și oameni din companii care au hotărât să intre în învățământ.
Adriana Cioloca e profesoară de confecții piele. În timp ce lucrează cu elevii la niște mărțișoare pentru o acțiune caritabilă, ea povestește că a plecat din fabrica parteneră a școlii pentru a veni aici. Și-a dat toate examenele. Într-un mod pragmatic, asemeni întregului proiect, ea oferă un răspuns simplu pentru motivele transferului: „Mai e bine să schimbăm și joburile”.
Ca rată de absolvire, alte analize făcute de școală arată că, de exemplu, pentru generația 2016- 2019 aceasta a fost de 81% la învățământul profesional. Pentru generația 2015-2018 fusese de 79%. În schimb, la clasele de seral procentele înregistrate au fost de 40% și, respectiv, 67%. Pentru anul 2019, reușita la Bacalaureat la clasele de seral a fost de doar 16%.
Un atu pentru oraș
În momentul de față, elevii care nu sunt din Brașov sunt cazați în cămine închiriate de la alte unități școlare. Primăria orașului a lansat licitația pentru construirea unui cămin de 300 de locuri destinat celor la Kronstadt. Banii pentru construcție ar urma să vină din bugetul local. Dotarea clădirii va fi făcută de societățile private din proiectul dual. Spațiul de cazare pentru mulții elevi din afara localității a fost o provocare. Mai ales în cazul fetelor. Estimările lui Cristian Vieru sunt că undeva între 20-30% dintre elevii școlii sunt fete. „Am renunțat anii aceștia la copii buni pentru că nu am avut cazare pentru fete. În general căminele sunt de băieți. La Colegiul Tehnic «Remus Răduleț» cu care colaborăm, un singur palier e de fete și două-trei de băieți.” După cum explică profesorul, e vorba de fetele din alte localități care nu au putut să-și asigure din banii lor o cazare în Brașov, astfel încât au fost nevoite să renunțe.
În contextul tuturor acestor cheltuieli, inclusiv cele care vor urma pentru dotarea căminului școlii, l-am întrebat pe Werner Braun, de la Clubul Economic German, dacă nu e costisitoare pentru companii susținerea activităților școlii. „Costă, dar e mult mai ieftin decât alternativa pe care am avut-o înainte. (...) Firmele mari ce făceau: angajau 20 de CNC-iști și îi trimiteau trei-patru-cinci luni în Germania la calificare. Era de zece ori mai scump decât ce este acum”, declară omul de afaceri.
Werner Braun și-ar dori o concurență și mai mare la admitere. El oricum face ce poate pentru a exporta modelul școlii și în alte orașe din România. Le oferă documente și sfaturi celor interesați, iar unități similare de învățământ dual au apărut, spune el, ca urmare a consultanței date de Clubul Economic German, și în Oradea, Sebeș sau Alba.
Conform relatării sale, dacă acum câțiva ani, firmele care doreau să deschidă unități de producție în zona Brașovului erau mai interesate să afle de la el costuri legate de terenuri și chirii, acum prima întrebare e despre cum își asigură angajați calificați. „Noi am putut convinge investitori să vină aici în loc să meargă în orașele care sunt legate de autostradă (...) și i-am adus numai cu școala profesională.”
Firmele, mai ales cele mici, au avut și eșecuri cu elevii pregătiți în școală, mai ales în anii de început ai proiectului. Își aduce aminte inclusiv Werner Braun, care se gândește că poate el a fost sursa greșelilor deoarece nu a avut fler în interviurile de admitere. Acum trimite la discuțiile respective un specialist în recrutare și lucrurile s-au schimbat în bine. În plus, au făcut în firmă și un laborator dedicat acestor tineri și există oameni care se ocupă în special de ei. „Am înțeles că trebuie să ne implicăm, nu numai să luăm copiii și să plătim taxele.”
Și Cristian Vieru de la școală povestește de ani în care agenții economici de mai mici dimensiuni au dat greș cu toți tinerii meseriași. „Nu au fost pregătiți pentru asta și elevii au renunțat. Sunt mari provocări.” Tinerii care nu vor să se mai angajeze la firmele partenere după absolvire pentru că nu le place acolo sau sunt alte probleme nu trebuie să restituie banii primiți de la companii în anii de școală, spune profesorul.
Din anul educațional 2018-2019, Școala Profesională Germană Kronstadt a intrat într-un parteneriat cu o altă instituție de educație tehnică din Brașov, Colegiul Tehnic Energetic „Remus Răduleț”. Așa s-a format un consorțiu, încă fără personalitate juridică, numit Campus Tehnic Brasov, cu gândul școlarizării de elevi în sistem dual la profilul electromecanic utilaje și instalații industriale, într-o unitate școlară care are o tradiție și e mai bine dotată în această privință, cum e cazul la Colegiul „Remus Răduleț”.
Trăgând linie, în opinia lui Cristian Vieru, un proiect asemeni Școlii Kronstadt e totuși de succes, fiindcă mai multe societăți comerciale au ajuns la un consens. „O școală de anvergura acesteia nu se face cu una-două firme.” E nevoie în plus de timp ca să crească proiectul.
