Îmi place mult Iașiul, aici mi-am făcut mulți prieteni cu care nu doar învăț și mă distrez împreună, dar ne și ajutăm în clipe grele ca acestea, de acum. Sunt foarte recunoscătoare pentru asta. La fel cum sunt foarte recunoscătoare oamenilor din România care oferă ajutor refugiaților. Mulțumesc frumos!
Cred că nimeni din Ucraina nu va uita vreodată cum a fost trezit în dimineața de 24 februarie. Primul lucru pe care l-am auzit la 7 dimineața a fost: „În Ucraina e război. Rusia a atacat Ucraina”. De atunci, mă gândesc că nu poate fi real. Probabil atunci am adormit înapoi și acum visez totul. Vreau să mă trezesc din acest coșmar.
Timpul se simte altfel, în prima zi a trecut parcă o lună. Într-un moment am realizat că până acum de fapt nu am avut nicio grijă și nicio problemă. Viața mea a fost împărțită în două: înainte de 24 februarie și după 24 februarie.
Înainte de 24 februarie eram o persoană empatică și sensibilă, mă gândeam că singura soluție din oricare conflict e calea diplomatică, nu înțelegeam fenomenul de război și arme. După 24 februarie, când am simțit ca viața mea și a familiei mele este pusă în pericol, nicio lege nu ne poate proteja, niciun tratat de pace nu e respectat, în oricare moment poate veni un avion și arunca în casa mea o bombă, am început să percep lucrurile altfel.
Vorbesc la telefon cu explozii pe fundal
Nu pot să redau ce simt în momentul când îmi vine notificare: „Alertă din aer! Cernăuți! Fugiți într-un adăpost subteran”.
Nu pot să redau ce simt în momentul în care, vorbind cu prietena mea din Odesa, aud explozii pe fundal. După așa evenimente, nu cred că societatea ucraineană va putea uita durerea pe care a provocat-o guvernul rus.
Regiunea Cernăuți în momentul de față este relativ liniștită. Comuna noastră oferă adăpost și ajutor pentru refugiații din estul Ucrainei. Noi în familie, am decis că o să rămânem acasă. Ajutăm cu ce putem organizațiile care se ocupă cu voluntariat și sperăm că ne vom putea întoarce la viața obișnuită cât mai repede.
Rusia e agresorul, e o țară care încalcă toate regulile. În schimb, mă bucură să văd cum guvernul nostru nu încetează să rezolve conflictul și să-l facă transparent pentru toată lumea. Toate argumentele din partea rușilor îmi par absolut absurde, care nu pot fi lămurite logic.
Aș transmite rușilor mesajul soldaților de pe Insula șerpilor
Doar împreună putem scoate dușmanul din țara noastră. Poporul ucrainean a dat dovadă de eroism și rezistență. Sunt mândră de fiecare cetățean care își apără țara acum. Aș putea lua arma în mâini? Acum după 24 februarie - nu pot să zic cu siguranța că nu aș face asta. Am simțit un nivel extrem de nedreptate și pericol de viață, ceva ce nu poți să simți în timp de pace. Nu am niciun strop de empatie pentru cei care distrug clădirile din capitala noastră, au dat foc la cel mai mare avion din lume - Mriya, au distrus muzeul unde se aflau lucrările Mariei Primacenko (pictoriță de artă populară, n.r.).
Noi putem construi alt avion, putem restaura lucrările Mariei Primacenko, dar cu siguranță nu putem uita stresul prin care trecem acum și nu putem întoarce viețile oamenilor înapoi.
Dacă aș putea transmite un mesaj autorităților ruse, aș transmite citatul soldaților de pe Insula Șerpilor.
*Dialogul dintre soldații ruși și cei ucraineni, înregistrare care a devenit virală pe rețelele sociale, a fost următorul:
Rușii: Vă recomandăm să predați armele și să capitulați, altfel vom deschide focul.
Gărzile ucrainene: Asta este. Navă de război rusească, go fuck yourself.
