Mai multe bilețele pe care sunt scrise etapele utilizării unui prezervativ sunt puse într-un balon. Se umflă balonul și apoi se sparge. Apoi, toți sunt rugați să ordoneze pașii descriși pe bilețele. E doar unul dintre exercițiile de la întâlnirea despre planificare familială și metode contraceptive pe care voluntarii de la Ajungem Mari le fac cu adolescenții din centrele de plasament.
- Ajungem Mari este un program al Asociaţiei Lindenfeld ce susține educaţia copiilor şi tinerilor din centre de plasament şi medii defavorizate. Programul a venit ca un răspuns la nevoile reale ale copiilor din sistemul de protecţie și scopul final fiind ca aceștia să capete încredere în ei și să ajungă să ducă „o viaţă independentă, demnă şi sănătoasă”.
- Peste 1.300 de voluntari merg săptămânal la cei peste 3.500 de copii şi tineri incluşi în program, timp de cel puţin 8 luni.
„Totul a fost o chicoteală, un râset, o jenă constantă”
Daniela Prună este psihologă în Bacău și una dintre voluntari. De patru ani se vede săptămânal cu tineri instituționalizați ca să le fie prietenă, uneori confidentă, de cele mai multe ori adultul de încredere de care au nevoie în viața lor. Când i s-a propus să învețe cum să predea cursul de Educație pentru sănătate, a știut din prima că este persoana potrivită. Lucrează cu adolescenți și părinți și la ea în cabinet.
Cât despre relația cu tinerii din programul Ajungem MARI, aici știa că cea mai importantă e relația dacă vrea ca informația să ajungă la ei. De altfel, o arată și studiile internaționale - există o corelație între rezultatele elevilor și relația pe care o au cu profesorii lor. Doar că aici nu e o relație elev-profesor clasică, e altceva.
„Când am venit cu asta către ei, au trebuit să se deschidă, să spună dacă și-au început viața sexuală, subiect care este extrem de rușinos, se vede că nu s-a discutat cu ei pe acest subiect. Nu sunt deloc în elementul lor când vorbesc aceste lucruri. Oricum nu am niciun dubiu că toți și-au început viața sexuală, dar numai recunoașterea acestui fapt este o jenă foarte mare”, povestește Daniela.
De-a lungul exercițiilor și discuțiilor „totul a fost o chicoteală, un râset, o jenă constantă”, dar au stat totuși acolo să afle mai multe despre igiena corpului lor, despre contracepție, consimțământ, rolurile într-un cuplu.
Cine are responsabilitatea să aducă prezervativul
Ce avea să afle Daniela din întâlnirile cu tinerii din centre de plasament este că tot ce credea ea că sunt informații de bază erau de fapt necunoscute.
„Cine are responsabilitatea să aducă prezervativul nu se știa. Despre pilula de a doua zi o singură fată auzise, dar a zis că este prea scumpă. «Da, chiar dacă este costisitoare, îți imaginezi că fără ea poți să rămâi însărcinată, nu?» Am pus-o pe gânduri. Apoi, le-am întrebat pe fete: «voi nu trebuie să spuneți că sunteți de acord într-o astfel de situație?» Era o ceață totală. Consimțământul, cuvântul în sine, a trebuit să-l explic”, dă câteva exemple psihologa.
Este decisă să revină cu aceleași informații către aceiași copii. Informația nu se prinde doar dacă e prezentată o singură dată și voluntarii Ajungem Mari sunt încurajați să treacă prin aceste cursuri de mai multe ori atunci când simt că e nevoie.
Cursul e cu multe exemple, exerciții și multă interacțiune cu tinerii. „Nu m-am dus să le zic acolo teorie pentru că ei nici nu au răbdare să te asculte și nici nu te menajează. Adică îți spun: «doamna, ne-am plictisit, noi ieșim la țigară». Nu stă nimeni drept, nu sunt în relația profesor-elev să fie obligați să stea acolo”, mai spune voluntara.
Un curs de educație pentru sănătate la liber
Cursul de Educație pentru Sănătate pe care îl folosesc cei de la Ajungem Mari a fost realizat cu sprijinul unui psiholog și este structurat pe vârste (5-9 ani, 10-13 ani, 14-18 ani). În plus este public și gratuit pentru oricine își dorește să le predea copiilor aceste noțiuni esențiale și nu știe cum.
Voluntarii Ajungem Mari îl predau copiilor și tinerilor din sistemul de protecție, după ce ei la rândul lor îl învață, trec printr-un training cu cei de la Asociația Tineri pentru Tineri care au o experiență vastă în domeniu. Cursul pentru categoria 14-18 ani, de exemplu, are șase mari capitole: Autocunoaștere și valori, Echitate de gen și relaționare, Fiziologia și igiena sistemelor reproducătoare, Planificare familială și metode contraceptive, Infecții cu transmitere sexuală și Prevenirea comportamentelor de risc.
Recomandarea Ajungem Mari pentru cei care vor să-l predea este să facă grupuri cam de zece tineri și doi voluntari ca să aibă timp suficient „să lucreze, să râdă, să o ia de la capăt”. Apoi, acolo unde se poate, un specialist este binevenit - asistent medical, moașă, doctor. Ei fac asta constant. În plus, dacă există voluntari care nu se simt confortabil cu subiectul, pot oricând să apeleze la experți.
În final, copiii și adolescenții primesc și mai multe surse de încredere de unde ei să se poată documenta ulterior, „nu gen te uiți tu la o blogăriță care îți zice cum să scapi de o sarcină nedorită”.
- Până la finalul lunii septembrie sunt recrutați din nou voluntari care să fie prietenii copiilor instituționalizați din toată țara. Asta înseamnă 3 ore pe săptămână, din care o oră de pregătire și alte două de lucru efectiv cu copiii și adolescenții. Voluntarii vor avea tot felul de activități cu acești copii, de la cursuri cum este cel de Educație pentru sănătate, dar și pregătire cu ei la diferite materii sau făcut teme, ateliere, jocuri, ieșiri și excursii.
„Voluntarii noștri au sesizat această nevoie (de educație sexuală, n.r.). Practic apăreau foarte multe întrebări la adolescenții noștri, erau sesizate tot felul de probleme, fete care rămâneau însărcinate, sarcini care se ascundeau până când fetele nu mai aveau ce să facă”, explică Adina Pascal, manager de proiect Ajungem Mari. Așa că au dezvoltat acest curs începând din 2019.
Au început în patru județe și au ajuns atunci la 250 de copii. Azi programul este extins în 27 de județe și la miile de copii care sunt în program. Iar de anul trecut au mai schimbat proiectul ca să includă tinerele mame din centrele maternale din șapte județe. „Ce am făcut diferit în proiectul ăsta? Am adus un asistent medical comunitar sau o persoană specializată, o moașă, a fost în locație chiar un medic. Ultimul exemplu pe care pot să-l dau este un bărbat care ține aceste ateliere, un voluntar care are în grup și fete și băieți. Și îi reușește foarte bine, pe baza relației pe care și-a clădit-o cu ei”, povestește Adina.
Chiar dacă unele centre au deja cursuri de acest tip pentru copii, nu funcționează întotdeauna. „Cei de la Direcție (de protecția copilului, n.r.) au un planificator în care pun acolo niște întâlniri punctuale, au pe droguri, au pe asta, au pe aia, nu pot să zică că nu fac. Doar că este o prezentare de multe ori seacă, doar informații”, mai spune Adina.
Limitările
Studiile și experții arată că atunci când se face educație sexuală comprehensivă, scade incidența sarcinilor la minore și a bolilor cu transmitere sexuală. În cazul celor de la Ajungem MARI, aceștia nu pot urmări evoluția în timp a copiilor care au făcut acest curs.
„Din păcate, tinerii la 18 ani se grăbesc să iasă din sistemul de protecție, pleacă împușcați, nu prea mai știi de ei, pentru că toată furia aia pe care au avut-o pe sistem, pe reguli, pe părinții care i-au abandonat, îi face să plece și să închidă ușile” - Adina Pascal
Până acum, limitările pe care le-au întâlnit au fost legate de accesul oferit de direcțiile de protecția copiilor. Nu toți sunt deschiși să-i primească pe voluntarii Ajungem Mari. „Sunt județe unde într-adevăr nu este o deschidere extraordinară, abia reușim și noi să intrăm cu voluntarii acolo, să facem activități, au senzația că le luăm locul de muncă, ori noi mergem ca să fim un ajutor pentru ei.”
Mulți dintre copii nu vorbesc cu educatorii care au grijă de ei în centre fiindcă nu au încredere. „Nu se păstrează confidențialitatea, pe românește. Ceea ce un copil discută acolo cu un educator, la nivel banal, de viață sexuală, de prietenie, de iubire, este imediat transmis din frica să nu se întâmple ceva: «eu mi-am făcut datoria, eu am informat mai departe, lumea știe că ea are un prieten, dacă vine însărcinată nu poate să mă acuze nimeni de nimic».”
Nu eroi, prieteni
Voluntarul pe care îl caută cei de la Ajungem Mari ar trebui să fie o persoană deschisă. „Sloganul campaniei de recrutare de voluntari este «Lumea așteaptă un erou, copiii așteaptă un prieten». Toată lumea caută eroi care să rezolve toate situațiile, de la cele economice până la cele sociale. Noi căutăm pentru acești copii prieteni, ne dorim o relație de încredere, oameni flexibili care să pornească de la nevoile copiilor, nu de la ce și-au propus de acasă să facă.”
Voluntarii pot preda și cursuri de viață independentă, de siguranță online, de educație financiară sau tehnologia informației, de psihoeducație emoțională, pe lângă cel de educație pentru sănătate. Se adaptează nevoilor copiilor cu care ajung să lucreze. „Nu poți să le faci ca la școală, te duci, vorbești, ești acolo în față și la final toată lumea te felicită că și-a luat notițe. Trebuie să-i atragi în activități, să fii puțin deschis, să mergi pe ce își doresc ei și după aia, cu timpul, da, poți să le introduci o parte mai substanțială de educație”, mai spune Adina.
Pentru voluntari, e foarte important să înțeleagă că acești copii au trecut prin trauma abandonului și au tot felul de emoții amestecate. „Când copiii încep să-ți devină apropiați, își arată și fața lor mai tristă, și fața lor mai furioasă, și tocmai acolo este rolul nostru important. Cel puțin copiii cu care am lucrat în momentul în care mi-au arătat furia lor, de-abia atunci mi-am dat seama că am ajuns la ei și au putut să se deschidă”, spune și Daniela.
„Ce ajută este faptul că dincolo de chicoteli, de râsete sau de «iar ne luați cu prezervativul», relația de încredere pe care deja o are cu tine este baza și de aia are cumva curajul să spună că nu știe ce e ăla consimțământ, nu știe la ce perioadă ar trebui să schimbe aparatul de ras. E foarte important pentru noi să spună ce știu și să lămurim împreună”, completează Adina.
