[Vara mea] Ridică-te și mai încearcă o dată

E ora opt și jumătate seara, iar Lee Anna e pe rampă. Soarele a apus aproape complet și reflexia lui împarte rampa în două. Imaginează-ți jumătate de conductă uriașă trântită în mijloc de parc pe care perechi de roți mai mici rulează dintr-o parte în alta, în mișcări, căderi și ridicări continue. Lee Anna are 15 ani, iar vara asta o s-o prindă în mare parte în skatepark-ul din Tineretului. De obicei ajunge aici între 3 și 4 după-amiază, dar azi a venit mai târziu – a așteptat să primească bursa de merit de la liceu pe card ca să-și schimbe adidașii tociți cu unii noi.

Acum, încearcă o schemă la care lucrează de vreo două săptămâni: rock to fakie. Pune piciorul stâng pe placă, împinge și pornește. Îndoaie genunchii, împinge în placă, întinde brațele ușor în spate și face placa să se miște din stânga în dreapta, dintr-un capăt al rampei în celălalt. Pentru ca figura să iasă, trebuie să bage viteză, să împingă mai tare în picioare ca să ajungă sus, odată ajunsă acolo să fixeze placa pe margine și să-și dea din nou drumul în jos, să repete figura la marginea cealaltă și tot așa. Dar Lee Anna nu ajunge sus, la margine. Se oprește și rămâne în mijlocul rampei. Cu mâneca tricoului albastru deschis care-i ajunge până la cot, își șterge fruntea de transpirație. Apucă placa, se sprijină pe ea cu brațul stâng, își pune mâna dreaptă în șold și privește la ceilalți.

Faptul că e singura fată printre cei aproximativ 10 băieți care fac cu ușurință aceeași figură nu o sperie pe Lee Anna, ba chiar o liniștește. (Anastasia, care i-a fost colegă la Liceul de Artă Plastice „Nicolae Tonitza" înainte ca Lee Anna să se mute la Liceul de Artă „Dimitrie Paciurea”, se dă și ea cu placa, dar deocamdată nu se urcă pe rampă.) Când nu-i iese ceva, băieții o ajută. „Cu mai puțină viteză. Atât! Nu ridica!”, aude de pe margine.

La început a încercat rolele, dar, după patru luni, o mână, un picior și o claviculă rupte, și-a dat seama că nu mai are ce să învețe mai mult de atât. Skatepark-ul îl știa, știa și trick-uri cu placa de pe YouTube, iar când mai trecea pe aici se întreba de ce nu se dau și fete, așa că a vrut să arate că se poate. O vreme, însă, i-a fost greu să se apropie. „Am avut o reținere că o să mă judece lumea”, spune Lee Anna. „Mă gândeam că o să se uite urât la mine, că poate o să creadă că vreau să mă dau doar ca să impresionez. Că «A, uite ce praf e, n-o să învețe nimic!».” Cu o placă de la un prieten, a încercat să învețe pe stradă, dar nu prea avea parte de încurajări. „Un bătrân a venit la mine și mi-a zis că ar trebui să am o cratiță în mână în loc de un skateboard. L-am întrebat: «Dar fetele de ce n-au voie să se dea?». A spus că o fată trebuie să gospodărească. Și să fie frumoasă.”

Curând, și-a făcut curaj și, prin cineva de-al locului, și-a făcut intrarea în skatepark. Acum e locul unde se simte în largul ei: „Aici cineva poate să fie de 20 de ani, unul de 10, să-i placă rock-ul, să-i placă altceva și tot să ne înțelegem”. Mama ei i-a spus doar să aibă grijă să nu-și mai rupă ceva. Vara asta are și primul ei job part-time, într-un atelier de pictură: face curat printre pensule, schițe, cărți, material și are grijă să fie totul în ordine. Mișcările din skatepark îi rămân în cap și în restul zilei și se gândește tot timpul cum poate să le facă mai bine. Când ceva nu îi iese din prima, își spune: „Ține picioarele pe placă” sau „Ridică-te și mai încearcă o dată”.

Înapoi pe rampă, Lee Anna revine la rock to fakie. Cocoțată pe marginea din dreapta, mai ia un ultim sfat de la Cătălin, un student de 20 de ani, care îi spune să-și ia mai mult avânt. Lee Anna ia placa, o fixează cu piciorul drept pe margine ridicând restul plăcii în aer, aduce piciorul stâng pe ea, își ia avânt și pornește. Își îndreaptă spatele. Își mișcă brațele cu lejeritate prin tricoul fratelui ei. În două secunde, e sus, pe marginea opusă. Fixează placa pentru o clipă, apoi coboară imediat. A reușit. Ridică mâinile în aer și strigă. Lasă placa să-i scape de sub picioare și se cațără pe marginea de sus. Se întoarce după placă, o ia, urcă și bate palma cu Cătălin. Râde. Știe ce a făcut: a fost mai relaxată. Acum e gata pentru următorul pas de învățat.