Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.
Zeci de profesori ne-au spus care sunt activitățile lor în presupusa fără de sfârșit vacanță de vară pentru care îi invidiază lumea. După ce scad activitățile din școală, examenele naționale la care sunt corectori sau supraveghetori sau cele de titularizare și definitivat, le rămân în medie cam două săptămâni pentru ei. În timpul ăsta merg la mare și la munte, unii și în străinătate. Unii pur și simplu se relaxează, citesc sau „nu fac nimic”. Btw, ne-au dat și o listă faină de lecturi de vacanță!
Pe un bloc din București, niște copii au desenat cu spray o poartă la care dau pase. Pe ulițele din Archita, Mureș, cei mici se cațără în copaci. Prinsa, șotron, elasticul, relicve ale distracției. De 1 iunie am trimis la joacă în fața blocului sau prin sate mai mulți liceeni din toată țara. Au colectat jocuri vechi și noi care îi animă pe pici azi, în 2025.