Elevii și profesorii Liceului Tehnologic din satul Nucet, Dâmbovița, au organizat un târg de Crăciun și au strâns peste 15.000 de lei ca să repare acoperișul școlii. Unii invitați au licitat pentru cele nouă tricouri semnate de fotbaliști, foști elevi ai liceului, printre aceștia Octavian Popescu, acum evaluat la 4 milioane de euro. În plus, adolescenții și părinții au pregătit negrese, plăcinte cu dovleac și cozonaci, iar cadrele didactice, sarmale, pe care le-au vândut apoi în sala de festivități a școlii.
Sunt aproape 900.000 de persoane cu dizabilități în România. 12% sunt nevăzători. Îi vedem?
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?