De la Școala de vară SOS din Prahova, internetul a păstrat în memorie în special dansurile Dianei Șoșoacă pe ritmurile piesei „Kibori”. O foarte mică parte. Școala SOS a însemnat discursuri de multe ore despre „valorile legionare” sau naționaliste și din când în când, scandări „Free Palestine”. Am fost în primele două zile la Școala de vară SOS România, organizată în Prahova, și îți spun cum a fost.
De opt ani, Finlanda iese pe primul loc în topul global al fericirii. Nu e o fericire de sărit în sus de fapt, e satisfacție cu privire la propria viață. Au cifre bune la educație, sănătate, calitatea vieții per total. Sunt triști totuși că n-au mai câștigat Eurovision demult. Da, stau bine și la umor. Când redevin serioși, îți zic și de celelalte îngrijorări care îi frământă cât să le studieze și să facă reforme pentru ele. Iată ce am aflat despre „infrastructura fericirii finlandeze”, în cele trei zile în care am vizitat Oulu, un oraș aproape de cercul polar, și Helsinki!
Zbor spre Washington și e o minune. Odată pentru că, să fii la 10.682 de metri altitudine în cutia asta imensă, double decker, mi se pare excepțional, printre minunile omenirii. Parcurg în 14 ore de zbor un traseu pentru care doamnelor la 1.900 le lua o lună și zeci de cufere. Pentru mine a fost suficient un troler de 158 cm. Zbor spre America datorită programului Open World*, care tura asta duce jurnaliști români la instituții de prestigiu de presă din SUA. Ca experiența să fie și mai autentică, toți delegații locuiesc la familii americane acasă. Eu și Laura Popa, jurnalistă la Pressone, știm deja că ne vor găzdui John și Marylin Evrard, un fost avocat și o fostă doctoriță, în suburbiile din Chicago.