Eseu. Școala românească ne stinge scânteile și ne taie aripile. Ne agită în sus și-n jos până devenim amețiți, ne pune unii împotriva celorlalți într-o competiție absurdă și ne face să ne desconsiderăm atunci când greșim.
Laura Stifter (29 de ani) este profesoară de religie la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din București. Singura nevăzătoare din cancelarie. Deficiența de vedere ar fi putut să-i fie o piedică în a-și urma visul de a fi profesoară, mai ales că mulți o trimiteau la catedră într-o școală specială. Nu a renunțat. Astăzi predă religia prin dezbateri libere pe teme despre moralitate și își dedică restul timpului să militeze pentru incluziune.
Nicoleta (40) dă lecții particulare de limbă spaniolă în Bangalore, o metropolă cosmopolită din sudul Indiei. Este voluntară într-un centru de copii seropozitivi și studiază psihopedagogie specială, pentru că își dorește să schimbe relația dintre profesori și elevi. În timpul liber, gonește din bucătărie maimuțe obraznice puse pe furat banane.