Deschidem o nouă rubrică, în care ne întrebăm scriitorii părinți dacă și cum citesc copiii lor. Primul invitat, Florin Iaru, face o analiză dură, dar necesară, a situației lecturilor neobligatorii. Atenție, conține opinii tranșante și sfaturi utile.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Sunt Bianca, elevă în clasa a 11-a. Nu fumez și n-am încercat niciodată marijuana. Dar țigările, alcoolul și drogurile sunt peste tot în jurul meu, la cei de vârsta mea. „De plictiseală și pentru anturaj”, mi-au motivat mulți. Am aflat de la prieteni că să faci rost de iarbă e infinit mai ușor decât să furi un 5 la fizică. Am vorbit cu psihoterapeutul Viorel Roman de la clinica Aliat Teen, care lucrează cu adolescenții care se confruntă cu adicțiile, pentru a afla ce te duce către primul „cui” și cum poți să te ferești.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
