Andreea Tancu, să-i spunem așa, este profesoară și dirigintă la o clasă de elevi de a V-a. Este pentru prima dată când primește dirigenție, dar are deja o experiență didactică de cinci ani. Andreea are 28 de ani. A terminat facultatea la 21 de ani (nivel licență), apoi masteratul la 23 de ani și a intrat imediat după aceea în învățământ.
Un draft de proiect pentru planurile-cadru (scheletul de materii pe care le învață elevii) a fost publicat la începutul săptămânii de Edupedu. Discuțiile publice au alunecat repede spre ce ore dispar și de ce e important să rămână. La câteva ore după, Ministerul Educației a spus că nu este un document „asumat” și că de fapt, abia se află în procedura de a forma echipele pentru lucrul la alte planuri cadru. Fabiola Hosu, vicepreședintă a Coaliției pentru Educație, s-a uitat cu atenție la propunerile acelui proiect și a extras niște linii pozitive de care specialiștii ar trebui să țină cont atunci când schițează ce materii și câte ore trebuie să aibă în orar un licean.
„Ca să se învețe minte”, „ca să nu mai facă”. Așa își justifică mulți părinți comportamentul agresiv. Psihoterapeuta Keren Rosner și sociologul Radu Mălureanu au explicat pentru Școala 9 cum funcționează efectul parșiv al bătăii: dacă ești victima violenței de mic, „înveți” că e o formă legitimă de comportament și o aplici la rândul tău când ești adult. Combaterea acestui fenomen ar trebui să vină la pachet cu conștientizarea faptului că să-ți bați copilul e greșit.
