Andreea Dahlquist, profesoară de română în Suedia: „Aici am înțeles că nu există elev prost. Există elevi care au nevoie de mai mult timp”

Andreea Dahlquist, profesoară de română în Suedia: „Aici am înțeles că nu există elev prost. Există elevi care au nevoie de mai mult timp”

Suedia este una dintre puținele țări ale lumii care le oferă elevilor posibilitatea să studieze limba maternă în școală, ca opțional. Andreea Dahlquist predă în 15 școli din Malmö, acolo unde sunt elevi români care nu vor să-și uite limba. În cei aproape șase ani în școala suedeză, Andreea și-a perfectat modul de a preda, astfel încât niciun copil din clasa ei să nu rămână în urmă. Asta e filosofia școlii din țara scandinavă, să-i aducă pe toți copiii la nota 5. Și de acolo construiesc.

04.11.2020

de Andreea Archip

„Lagom är bäst!”, spun suedezii. În traducere brută: „totul cu moderație”. Chiar și când vine vorba de educație. „La mijloc este cel mai bine!”, este varianta de traducere a Andreei Dahlquist. La școală, asta înseamnă că toți copiii trebuie să ajungă „la o medie”. Pe asta trebuie să se concentreze un profesor.

„Dacă sunt unii mai buni și se descurcă, asta e, dar toți trebuie să scrie și să citească, să înțeleagă ce scriu și ce citesc, să facă ecuații și să știe să rezolve probleme la matematică. Toți să fie de nivelul E, adică 5”, explică Andreea.

Școala fără olimpiade și concursuri

S-a mutat în Suedia în 2014. A decis împreună cu soțul ei suedez, pe care l-a cunoscut online, că e mai bine să schimbe ea țara. În numai jumătate de an de învățat suedeza, a reușit să se angajeze ca profesoară, la început part-time. O performanță pe care a reușit-o doar pentru că este o persoană competitivă. Adică fix invers de cum se învață în școlile de acolo.

„Aici nu se fac concursuri școlare de niciun fel. Țările scandinave nu sunt prezente la nicio olimpiadă internațională, nu există competiție, nu există premii, niciun fel de concurs. Apoi, în timpul orelor, cei competitivi sunt luați un pic să îi ajute pe cei care au puține probleme. Ei sunt un fel de resursă în clasă”, explică profesoara.

Și la final toți sunt aplaudați, nu există ierarhie, tuturor li se spune că s-au descurcat foarte bine, că au lucrat foarte bine. Nu există niciunul care s-a descurcat mai bine, toți s-au descurcat la fel de bine.

Dacă un elev nu înțelege ceva la oră sau a rămas cu ceva în urmă, rămâne la un fel de meditații care se fac gratuit în cadrul școlii. „Asta duce la ridicarea nivelului elevilor care sunt mai slabi”, spune Andreea. Înainte să ajungă la Malmö, a fost un an profesoară de istorie la Mizil. A avut clase și de 30 de elevi.

„Munca diferențiată pe care o fac acum ar fi trebuit să o fac și atunci. Dar atunci nu exista nici timp, nici materiale, nu exista nimic, era doar profesorul în fața clasei.” În Suedia, nu există clase mai mari de 15-16 elevi și fiecare are un profesor titular și un asistent, iar dacă sunt și copii cu deficiențe, există și un pedagog special.

În România e doar despre cine e cel mai bun, cine are multe medalii de la olimpiadă, e perfect, ne mândrim. Restul analfabeți, asta e...

Un birou peste care lucreaza cineva

„Ceea ce am învățat în România a trebuit să uit cu totul”

Andreea predă acum pentru 52 de elevi la 15 școli. Trei școli pe zi. În Malmö mai există o profesoară de limbă maternă cu care Andreea își împarte zonele. În prima parte a zilei are ore de suport pentru elevii români care sunt la început și întâmpină încă probleme cu limba suedeză. După-amiaza, predă româna.

Societatea suedeză este o oglindă a acestei mentalități „nici prea prea, nici foarte foarte”. „Dacă ridici capul mai sus, ți se amintește: la mijloc e cel mai bine. Iar pentru mine venind dintr-o țară ca România în care am trăit într-o competiție continuă și sunt un spirit competitiv, asta nu funcționează absolut deloc”, spune românca.

Se acomodează greu cu acest stil și elevii români, învățați să concureze unii cu alții.

„Pentru elevii care vin din România și sunt foarte buni e o problemă până rezolvă treaba cu limba, apoi e o provocare. Și după asta încep să se plictisească, pentru că în România se pune accentul pe cunoștințe, să înveți, să memorezi și sunt lucruri pe care ei le știu deja”, explică Andreea.

Și pentru Andreea, mutarea într-o țară străină a însemnat să învețe aproape de la zero multe lucruri.

De multe ori spun că ceea ce am învățat în România a trebuit să uit cu totul. În primul rând, aici sunt Andreea, toată lumea îmi vorbește cu tu. Ceea ce nu arată că nu sunt respectuoși, aici nu există nici în suedeză pronume de politețe.

Andreea lângă un monument

Limba maternă îi ajută pe străini să se adapteze mai bine

Suedia a introdus orele de limba maternă în școală în 1968. Acolo unde există mai mult de cinci elevi care își doresc să continue studiul limbii materne, se asigură un profesor. Dacă nu se adună cinci cereri, se formează un grup la cea mai apropiată școală. Până și în zona rurală, dacă nu există profesor, se caută variante online.

Mai există și alte țări scandinave care oferă această posibilitate, cum sunt Norvegia și Finlanda. O cercetare UNESCO arată că migranții care continuă să învețe și limba maternă se adaptează mai bine și au o atitudine pozitivă față de noua școală. Dar nu e un program lipsit de critici.
„Mulți din Suedia, mai ales partea de extremă dreapta consideră că noi n-ar trebui să existăm, că predarea limbii materne nu aduce niciun beneficiu societății suedezăe, că de fapt îi împiedică pe cei care nu sunt născuți aici să învețe suedeza mai bine. Și de aceea, noi suntem puși după program, mergem la diverse școli, suntem puțin excluși din ceea ce se întâmplă cu adevărat în școala suedeză”, spune românca.

Elevii ei provin în marea majoritate din familii mixte și româna este de obicei limba mamei. Există părinți care vor ca cei mici să continue să învețe română și pentru că și-ar dori să urmeze o facultate în România. „Colega mea a avut o fată care a ales să meargă și la liceu la limba română, pentru că au și posibilitatea asta. Voia să vină în România să facă medicina. Deci probabil treaba vine de la părinți, că Medicina este destul de recunoscută, medicii români sunt apreciați”.

O tablă pe care scrie cuvinte în limba română

Școala e gratuită și obligatorie

Pentru Andreea, care a făcut școala generală în Runcu, Dâmbovița, și apoi a predat la Mizil, școala suedeză i-a rezervat surpriză după surpriză. Cum ar fi faptul că învățământul este cu adevărat gratuit. „Elevul vine cu mâinile în buzunar, efectiv. Școala îi oferă de la gumă la creion, la foi, caiete, cărți, o masă caldă la prânz și celor care vin de dimineață de tot, îi aduc părinții, li se oferă și micul dejun. Statul suedez investește niște sume colosale pentru a acoperi toate aceste cheltuieli. Chiar vorbesc cu colegii despre ce înseamnă sărăcia în Suedia și ce înseamnă în alte țări.”

Pentru familiile care au probleme financiare, pot aplica să primească și ghiozdan, pe lângă rechizite.

„Altceva ce m-a marcat este că școala în Suedia este obligatorie. Și în România este obligatorie, dar aici dacă ai un nivel de absențe ridicat, atunci încep să se sesizeze autoritățile. Vrea nu vrea copilul, merge la școală. 10 ani, cât sunt obligatorii, copilul vine la școală”, povestește Andreea.

Altceva: educația fizică e educație fizică. Am avut un elev foarte silitor și a avut nota F, adică 4, la educație fizică. De ce? Pentru că nu știa să înoate.

Cu toate că viața ei este în Suedia, nu s-a desprins de România, nu poate încă. Este doctorand în istorie la Universitatea Valahia din Târgoviște. Și a rămas cu inima la școala românească despre care crede că are nevoie de ajutor. Visul ei este ca într-o zi, cu fonduri europene, să dezvolte un program educațional și să ajute copiii care se pierd pe drum. „Aici m-am deșteptat puțin și am înțeles că nu există elev prost. Există elevi care au nevoie de mai mult timp și timpul ăsta în țară nu există. Nu are cine să-l acorde și atunci ei se pierd. Dacă te-ai pierdut în clasele I-IV, atunci ești pierdut de tot mai departe pentru că n-o să înțelegi nimic din ce se întâmplă în școală.”

Adică vrea să aducă filosofia „Lagom är bäst!” și acasă.

Andreea Archip

reporter

A terminat Facultatea de Jurnalism la Iași. A fost redactor-șef la „Opinia Studențească”. În 14 ani de presă, a lucrat la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și Libertatea, unde este reporter și în prezent. A lucrat așadar în presă scrisă, televiziune și online. Domeniile de interes au fost mereu din domeniul social: educație, drepturile omului, sănătate. 

CUVINTE-CHEIE

suedia, scoala suedeza, teme suedia

Utilizăm cookie-uri și alte tehnologii similare necesare funcționării site-ului, analizării performanței, pentru a-ți oferi conținut personalizat după interese și preferințe, precum și pentru activitatea noastră de publicitate online. Detalii despre despre cookie-uri și gestionarea lor in Politica de Cookies
Accept toate cookie-urile