La începutul lunii septembrie, Școala9 a mers în 12 școli din județele Vaslui, Buzău și Sibiu. Sunt unități de învățământ care au toalete neconforme și care au primit bani din bugetul de stat pentru a le moderniza, printr-un proiect al Ministerului Educației.
Proiectul ministerului a pornit după tragedia din 2019, atunci când un copil a decedat prin înecare în fosa septică din curtea școlii. În ultimii cinci ani, s-au alocat, în total, 99,8 milioane de lei, prin șase hotărâri de guvern pentru modernizarea toaletelor din școli.
Tot la începutul lunii septembrie, organizația Funky Citizens a lansat campania „Avem toalete de nota 10?”, prin care face apel la comunitate pentru a verifica dacă banii care au fost alocați se văd în noile toalete și dacă, într-adevăr, mai sunt doar 70 de grupuri sanitare neconforme în prezent, așa cum declara Ministra Educației, Ligia Deca, la începutul noului an școlar.
Funky Citizens este un ONG fondat în 2012, care promovează transparența, responsabilitatea și implicarea civică în societate.
Din rolul de Community Manager, Ana Mocanu facilitează comunicarea cu comunitatea, distribuie resurse către organizații, jurnaliști și cetățeni care vor să se implice civic. Am vorbit cu ea despre reacțiile primite după lansarea campaniei.
Școala9: De ce ați ales să faceți o campanie de implicare civică legată de subiectul grupurilor sanitare neconforme din școli?
Ana Mocanu: Subiectul era pe lentila noastră de mult timp. Noi am început așa ușor, ușor să ne uităm mai mult în zona de finanțare a educației. Chiar am scos o cercetare, cred că pe ultimii patru ani, despre cum a fost finanțată educația în România, mult mai în profunzime. Am vrut să avem o imagine puțin mai clară de ce tot zicem că nu sunt bani în educație și de ce nu putem să ne dezvoltăm din punctul ăsta de vedere.
A apărut foarte multă presiune publică față de autoritățile centrale să rezolve această problemă și vedem din 2019 încoace că au tot apărut hotărâri de guvern, șase la număr, prin care se alocă acești bani spre UAT-uri (n.r. unități administrativ-teritoriale) pentru ca mai apoi să se rezolve această problemă cu toaletele din curte.
Era o bubă pe care o simțeam în societatea noastră și am zis că nu putem să o rezolvăm noi, dar putem să documentăm ce se întâmplă cu toți banii ăștia și măcar să fie un exercițiu bun de a vedea ce au făcut oamenii ăștia cu banii noștri.
- Cum a fost procesul de documentare înainte de a pune cap la cap campania?
- Dacă ne uităm la nivel de cifre, la transferarea din hotărârile de guvern într-o bază de date fluidă, care poate să fie înțeleasă și de mine, ca ONG, și de tine, ca jurnalistă, și de un cetățean care are pentru prima oară acces la genul ăsta de bază de date, a fost dificil, dar nu imposibil.
În mod evident, ne-am obișnuit, de când cochetăm cu bugete publice, să nu găsim totul într-o formă foarte prietenoasă.
La număr, a fost totuși puțin dificil să înțelegem cumva raționamentul din spate. Vedem într-o hotărâre de guvern din 2019, această anexă cu școlile care au primit finanțare. După, în 2020, vedem aceleași școli cu un zero în față sau cu un minus o sumă sau cu o altă sumă mai mare. Ei, ne-a luat puțin să înțelegem ce a vrut să zică autorul, mai ales că nu exista o explicație clară, s-a întâmplat asta, avem minus pentru că în UAT-ul respectiv s-a suplimentat suma de bani, suntem la zero pentru că s-au folosit toți banii.
„Avem părinți și cetățeni simpli care din proprie inițiativă se duc să verifice situația”
- Cum a fost primită campania până acum?
- Am avut o bucată destul de importantă de profesori care și-au arătat interesul față de campanie. Ajută foarte mult anonimitatea campaniei, adică nu ai de unde să știi cine a făcut pozele alea.
La nivel de autorități, ce putem auzi și noi din discuții, nu cred că a picat bine, pentru că vedem că la câteva zile după ce am lansat campania, Ministra Educației Ligia Deca vine cu această declarație că mai sunt acest număr misterios de 70 de grupuri sanitare neconforme în România.
Clar nu cred că a fost un motiv de fericire, dar vedem o implicare destul de mare la nivel local. Avem părinți și cetățeni simpli care din proprie inițiativă se duc să verifice situația.
- Câte răspunsuri ați primit până acum?
- Cred că este până într-o sută numărul. Avem trei weekend-uri de alegeri în care mulți cetățeni se vor duce exact în aceste școli să voteze, pentru că unitățile de învățământ, de cele mai multe ori, sunt și secțiile de votare, mai ales dacă te uiți în comunitățile mai mici, în zona de rural. Ne așteptăm la o mobilizare mai mare. Într-o situație normală, ți-ar fi cam greu să faci chestia asta. Te gândești pur și simplu la acces. Noi o să rotim mecanismul în următoarele săptămâni să deschidem cumva invitația către toți cetățenii să se alăture campaniei.
- Crezi că numărul real al toaletelor neconforme depășește cifra declarată de minister?
- Din prima mi s-a părut puțin ireal să mă gândesc că sunt doar 70 de școli cu toaletă în curte.
Să fim atât de optimiști că sunt doar 70, ar fi foarte tare. Aș vrea să fiu contrazisă, dar cred că nici Ministerul Educației nu are o statistică clară legată de ce se întâmplă. Am văzut că în 2018, Ministrul Educației de la acea vreme, Sorin Cîmpeanu, estima undeva la 2.219 de grupuri sanitare neconforme. În cinci ani, să ajungi de la un număr cu 2.000 în față la 70, e o foarte mare mobilizare. Hai să explicăm puțin publicului ce s-a întâmplat, adică dacă totuși e o veste bună, hai să vedem cum am ajuns aici, dacă e cazul să-l luăm de bună practică, să înțelegem puțin mecanismul din spate. Din nou, cu cifre și cu o strategie.
- Din monitorizările voastre, cât de eficient crezi că au fost folosiți banii alocați pe unitățile de învățământ?
- Cred că depinde foarte mult și de comunitățile de care vorbim. Sunt școli care așteptau cu sufletul la gură acești bani. Faptul că s-au dat 99,8 milioane de lei pentru amenajarea acestor grupuri sanitare, e o veste foarte bună.
Dar depinde și de administrație. Până la urmă, banii nu se duc direct la școală. Avem niște mecanisme din bugetul de stat. Și de acolo povestea e mult mai difuză, pentru că nu mai poți să urmărești cu atât de mare ușurință acei bani.
Răspunsul final este de a vedea, tocmai prin această cercetare pe care o facem, cum sunt primiți acești bani, să vedem dacă există situații de UAT-uri care au și suplimentat bani să rezolve această problemă și să vedem, în cazurile în care UAT-ul a decis că școala X nu merită sau școala Y nu are nevoie, motivația din spate și de ce nu ar fi așa în condițiile în care există fizic niște bani alocați fix în direcția asta.
„E important către noul guvern să venim exact cu o cercetare”
- Care este planul pentru campanie în continuare?
- Cred că în momentul în care o să ajungem să avem o bază de date mult mai coagulată, cu mai multe răspunsuri, acolo putem să luăm și noi o decizie când e timpul să arătăm rezultatele către lume.
Cred că primul pas e de a vedea situația de după alegeri, dar în mod clar undeva în ianuarie am vrea să ieșim cu rezultatele preliminare. Acum, dacă ne punem încăpățânarea de a acoperi toate unitățile de învățământ, foarte bine, poate să fie ținută pe mai mult timp. Dar cred că e important către noul guvern să venim exact cu o cercetare, să vedem ce ne-au arătat cetățenii și să le arătăm și lor ce se întâmplă și ce ar trebui să fie o prioritate pentru noul lor mandat.
„Un ghimpe în spate pentru fiecare minister și pentru fiecare ministru”
- Ce reacții așteptați din partea autorităților?
- Având în vedere că toată această discuție este mereu pe masă și e așa un ghimpe în spate pentru fiecare minister și pentru fiecare ministru, cred că discuția inițială o să fie de „da, da, hai facem”, dar cred că fix în momentele astea contează o campanie de advocacy în care chiar să se simtă la nivel de comunitate românească că „ok, gata, ai preluat acest mandat, hai”, să nu mai continue scenariul prin care mai dau niște bani pentru hotărârile de guvern, că nu e sustenabil.
E un subiect care supără. Dacă vii ca nou ministru, este evident că acest subiect va fi unul pe care vei dori să-l preiei și să afirmi că îl vei rezolva, dar am vrea să vedem un plan la sfârșitul zilei.
Noi suntem 100% deschiși să colaborăm pentru acest plan, cred că toată rețeaua de activiști din domeniul educațional sunt absolut deschiși să fie invitați la discuții, deci cumva asta așteptăm, un răspuns pozitiv, dar totuși să vedem la nivel de discuții, după acest da pozitiv, ce se poate face.
„Am ajuns într-un punct în România în care nu mai putem să negociem genul ăsta de lucruri”
- Ce le răspundeți celor care spun că elevii nu au nevoie de condiții mai bune în școală decât cele de acasă?
- Vorbim foarte des de subiectul ăsta, de calitatea sistemului educațional și ne uităm foarte mult la profesori, ne uităm la modul în care sunt făcute planurile cadru, cum este făcută legea educației naționale care a fost schimbată cam la orice rotire de guvern.
Ok, știm cu toții că există aceste probleme, dar totuși sunt niște probleme pe care le rezolvi în timp. Poate dura până la 30 - 40 de ani, cu un plan în timp. Ei bine, când vine vorba de condiții minime de igienă, căldură și până la urmă, condițiile pe care le ai tu ca elev, ca student, când mergi în clădirea respectivă, aici este cu totul altceva.
Mai apoi, toată această discuție despre „e nevoie” sau „nu e nevoie”, mi se pare că am ajuns într-un punct în România în care nu mai putem să negociem genul ăsta de lucruri.
Dacă am ajuns să negociem dacă un elev merită condiții minime de igienă, tocmai în instituția în care el învață cum o să funcționeze în viață ca cetățean emergent, în cât timp o să ajungem să vorbim despre săpun, despre produse menstruale în școli?
Mi se pare pur și simplu rupt de realitate că mai trebuie să ne luptăm cu argumente, să aducem subiectul ăsta pe masa autorităților. Din punctul meu de vedere, ar trebui să fie punctul de la care pleci, să ai un bifat mare și să știi situația reală acolo, ca mai apoi să ne uităm la strategii ce țin de calitatea educației. În mod evident, astea pot să meargă mână-n mână, dar dacă nu ai condiții minime, în care elevii respectivi se pot simți confortabil, atunci, nu știu.
- Cum poate un cetățean să sprijine această campanie?
- Ce ne ajută pe noi ca ONG-ști și cred că se aplică cumva și pentru comunitatea de jurnaliști este să dai sfoară în țară. Să distribui, să vorbești cu oamenii din jurul tău despre acest subiect. Uneori un share poate duce această campanie fix în comunitățile în care am avea nevoie. Zona asta de dispersare a informației este foarte importantă pentru noi, mai ales că nu avem acces deseori în aceste comunități.
Și a doua, clar, ar fi un exercițiu foarte mișto pentru fiecare dintre noi să ne urcăm în mașină și să vedem ce se întâmplă cu aceste școli. Mai ales că există toată această hartă interactivă, poți vedea care e situația din județul tău și, nu știu, mai ales în comunitățile mici, e cam imposibil să nu ai o rudă sau un prieten a cărei mamă este profesoară la această școală. Hai să facem reach-out, hai să vorbim cu oamenii ăștia, mai ales că acești oameni au aceste probleme, numai că pur și simplu nu avem de cele mai multe ori mecanismele de comunicare prin care ei să ajungă la noi sau noi să ajungem la ei.
Aș invita pe toată lumea măcar să arunce un ochi, să vadă care e situația din județul lor și să ne uităm puțin mai în profunzime. Sau pur și simplu să reflectăm: ce înseamnă asta pentru mine? Ce înseamnă asta pentru viitorul educației?
Citește reportajele Școala9 din școli cu toalete în curte:
Vaslui: Comunități cu elevi tot mai puțini pentru care primarii se întreabă dacă mai e cazul să se lanseze în investiții, cu discrepanțe de tipul - table inteligente în școală, latrină în curte.
