Într-un sat de lângă București, o femeie romă cu opt clase a reușit să mobilizeze în jurul ei oameni, organizații și resurse care au schimbat traiectoria a zeci de copii și familii. Dar într-un loc unde progresul depinde aproape exclusiv de câțiva oameni, schimbarea rămâne fragilă, iar cei care o susțin, vulnerabili.
A trecut cu bine de-Al Doilea Război Mondial, de venirea comuniștilor la putere și de cei aproximativ 30 de miniștri ai educației și ale lor reforme, școala din Bădăcin, Sălaj, nu și-a mai deschis porțile din această toamnă. A fost construită de Iuliu Maniu acum 85 de ani, dar în ultimii mai funcționa doar cu învățământ primar. Nu mai sunt nici elevi, dar nici satul nu a reușit să-și adune voința ca să păstreze construcția în misiunea ei. La umbra marelui Maniu, o comunitate pare în continuare divizată de fantomele istoriei.
Elevii unei clase de a VIII-a din București au serbat încheierea gimnaziului cu discursuri despre mâncare, lacrimi de despărțire și o horă moldovenească.