Cum a gestionat Maria Pepine, 30 de ani, prima interacțiune a copilului ei cu sistemul educațional german.
Liliana Chivulescu are 31 de ani de când e învățătoare în aceeași școală în care a învățat – Picior de Munte, Dâmbovița. Mii de copii au învățat ghidați de ea să scrie și să citească, să privească curioși natura, să iubească școala. Zece dintre ei, cel puțin de atâția știe, au devenit și ei învățători sau profesori. Liliana este astăzi și mentor pentru tineri la început de drum. A văzut că cei care vin la catedră fiindcă e „o meserie curată, ușoară și frumoasă, cu trei luni de vacanță”, sunt decepționați repede. „Nu e nici ușoară, nici curată, dacă vrei să-i lași pe copii să învețe experimentând, sigur se vor murdări și sigur te vei murdări și tu. Frumoasă este!”
De Ziua Internațională a Literației, 8 septembrie, Maria Kovacs, de la Fundația Noi Orizonturi și Alina Răducanu, de la Teach for Romania, explică cât de complexă este această competență. Urmărind atent progresul a 275 de copii de clasa pregătitoare, expertele au putut vedea ce anume conduce la rezultate mai bune la copiii cu cele mai mari rămâneri în urmă: predare diferențiată, lucrul unu-la-unu după lecții, școli de vară și evaluare pentru intervenții cât mai bine țintite. Și nu e vorba doar de îmbunătățirea scrisului, cititului, înțelegerii, ci și despre creșterea stimei de sine, a încrederii și curajului celor mici.