Elevii și profesorii Liceului Tehnologic din satul Nucet, Dâmbovița, au organizat un târg de Crăciun și au strâns peste 15.000 de lei ca să repare acoperișul școlii. Unii invitați au licitat pentru cele nouă tricouri semnate de fotbaliști, foști elevi ai liceului, printre aceștia Octavian Popescu, acum evaluat la 4 milioane de euro. În plus, adolescenții și părinții au pregătit negrese, plăcinte cu dovleac și cozonaci, iar cadrele didactice, sarmale, pe care le-au vândut apoi în sala de festivități a școlii.
EDITORIAL. Ok, trăim vremuri dificile. Așa este, avem mereu de-a face cu câte un mare pericol, pe lângă toate celelalte pericole mai mici sau, cel puțin, mai îndepărtate de noi în timp și spațiu. Într-adevăr, nu ne place să fim forțați să alegem răul mai mic. Și nu e nicio îndoială că putem să ne imaginăm versiuni îngrozitoare ale viitorului, mai ales dacă pornim de la grozăviile din trecut.
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.