Eseu. Școala românească ne stinge scânteile și ne taie aripile. Ne agită în sus și-n jos până devenim amețiți, ne pune unii împotriva celorlalți într-o competiție absurdă și ne face să ne desconsiderăm atunci când greșim.
Adriana Ioana Bârcean este profesoară de engleză și de franceză în Orăștie. Caută întotdeauna să predea prin metode inedite în fața elevilor ei și să aducă vorbitori nativi care să se întâlnească online cu elevii la ore. Cu alte cuvinte, încearcă să facă orele atractive „ca pe TikTok” pentru aceste „generații care se plictisesc ușor”. A observat în ultimii ani un interes crescut pentru învățarea unei limbi străine, dar și un fenomen îngrijorător: romgleza, pe care o vorbesc copiii și părinții deopotrivă.
Peste 700 de profesori de informatică cer Ministerului Educației să introducă în programa școlară de liceu ore de programare elementară și algoritmi, la toate clasele, indiferent de profil. Toții elevi au nevoie de cunoștințe de bază în programare, spune pentru Școala 9 profesorul Emil Onea, vicepreședintele Uniunii Profesorilor de Informatică din România (UPIR). Reprezentanții elevilor și un consilier școlar din București sunt de altă părere.