OP-ED. Îl țineți minte pe primarul Cristinel Condrea din Rediu, Iași, care amenința la o ședință de consiliu local că nu mai pune săpun și hârtie igienică la școală fiindcă nu are „niciun rezultat”? Aceeași mentalitate de tipul „profesorii să sufere și să demonstreze” o vedem și în discursurile legate de măsurile de austeritate ale guvernului. Și nu e de ieri, de azi.
David Popovici le-a vorbit copiilor care se antrenează la bazinul de înot Miramar din București, unde s-a pregătit și el, despre costurile performanței și succesului. Se întâmpla cu câteva zile înainte să împlinească 17 ani de viață și 13 de înot. Vreo 40 de înotători la început de drum i-au ascultat poveștile despre rutina sportivă și experiența Jocurilor Olimpice de la Tokyo și au visat cu ochii deschiși să ajungă și ei acolo. „Dacă vrei să înoți repede în concurs, trebuie să te străduiești la antrenamente”, a fost unul dintre sfaturile lui David.
În perioada interbelică, bugetul pentru educație reprezenta 12% din totalul fondurilor statului, un procent semnificativ mai mare decât în prezent. Astăzi, prin noile proiecte de lege, se vorbește despre 15% din bugetul consolidat din 2027, față de 8% astăzi. Încercarea de a aloca 6% din PIB acestui domeniu a eșuat în ultimii 20 de ani. Istoricul ieșean Ovidiu Buruiană pune în context perioada istorică în care toate țările Europei investeau masiv în educație.