Emilian Mocanu
18 ani, designer grafic și ilustrator, Focșani
Când era în clasa a V-a, Emilian s-a așezat în bancă, și-a luat creioanele și a început să schițeze un personaj din Naruto, o serie manga japoneză, iar toți colegii s-au adunat lângă el să vadă ce face. A fost modul său de a scăpa de timiditate. Emilian a avut dintotdeauna o pasiune pentru caricaturi și portrete și desene sarcastice: „L-am desenat la un moment dat pe proful de română care era răcit, îl pusesem cu picioarele într-un lighean cu apă rece și cu ceva pe cap. Am mai desenat odată un arici care îmbrățișa un cactus pentru că îmi plăcea cum se conectau.” În urmă cu cinci ani „se juca” în Photoscape, un program de editare, unde punea fotografiilor efecte de lumini sau culori. Treptat a trecut la altele mai complexe, Photoshop și Illustrator, unde la început făcea lucrări și afișe pentru forumuri de gaming pentru copii, cu personaje din jocuri, iar mai apoi logouri sau postere. Din liceu, Emilian s-a implicat și în Consiliul Elevilor. A început să facă identități vizuale, postere, logouri pentru Consiliul Județean, apoi Național, apoi pentru diferite ONG-uri. În cadrul Consiliului Județean, a început să se implice și în organizare de evenimente sau campanii, în zona de reprezentare a elevilor. „Era pentru prima dată când cineva din biroul de presă ajunsese în biroul executiv, la ședințe.” A luptat împreună cu ceilalți împotriva uniformelor impuse în școli și au lucrat pe problema frigului din unele clase, activități care îl făceau să lipsească destul de mult de la școală și care aduceau mustrările profesorilor: „Pur și simplu voiam să se respecte ce ai semnat că respecți: regulamentul, statutul elevului. Nu s-au respectat, am ridicat mâna și nu m-a văzut nimeni. Apoi am ridicat vocea, dar mi-au venit toate în cap”.
La începutul verii a avut o perioadă de burnout, când a renunțat la majoritatea proiectelor pentru că simțea că nu le mai poate face față. În octombrie și-a făcut firmă, Emilian Graphics, și a început să lucreze ca freelancer pe design grafic: de la logouri și postări media la sacoșe, roll-up-uri, mape, postere, pixuri sau bannere gigantice. Printre ultimele proiecte în care s-a implicat a fost și Programul3 al Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile, un program de recrutare și dezvoltare al unor tineri ONG-iști. A renunțat la Consiliul Elevilor și, din vara aceasta, nu mai face parte nici din Federația Tinerilor din Bacău - locul unde spune că a crescut cel mai mult și personal, și profesional. În schimb, a rămas voluntar la Forum Apulum, o asociație din Alba Iulia care promovează educația și implicarea civică, iar anul acesta s-a ocupat de partea de vizual pentru European Union Youth Conference, o conferință pentru tineret. Își dorește ca, până termină liceul, să strângă 30.000 de lei ca să se mute în București, iar apoi să ajungă pe piață și să lucreze la proiecte cât mai „reale”: „Vreau să fiu full angajat în asta, nu să fiu jumate ceva, jumate angajat. Nu vreau să fiu un hibrid din ăsta.” Momentan nu vrea să înceapă o facultate, ci să își facă un nume ca designer grafic.
Sofia Scarlat
17 ani, fondatoare Girl Up România, București
Pe când avea 15 ani, când mișcarea #metoo luase amploare, iar în cercul ei de prieteni auzea povești sau experiențe despre violența sexuală și asupra femeilor, Sofia și-a dat seama că nimeni nu abordează problema așa cum ar trebui în rândul generației sale. „Și am zis «foarte bine, dacă nu o face nimeni, o să o fac eu».” A început să caute modele din alte țări și a dat peste Girl Up, o platformă inițiată în 2010, cu sprijinul Națiunilor Unite, care luptă pentru egalitate de gen. Le-a trimis un e-mail prin care le spunea că vrea să aducă misiunea lor în România, dar nu i-au răspuns. După câteva luni, a primit un pachet la ușă, de la Națiunile Unite: un ghid despre cum să începi un capitol Girl Up la tine în țară. Așa că, din mai și până în august 2018, a plănuit organizația cap-coadă: de la persoane din politică sau activiști cu care să intre în contact, la locul unde să țină ședințele sau ce autobuz pot lua până la locul respectiv. La sfârșitul lui iulie a lansat și un formular de înscrieri, după ce promovase puțin organizația pe social media, și s-au înscris în jur de 50 de persoane, din care a selectat 20. Deși i-a fost teamă să înceapă organizația singură, era foarte furioasă pe profesori, politicieni și pe ea însăși. „Pentru că mă gândeam la mine, într-un moment în care ar fi trebuit să mă gândesc la oricine altcineva. Și indiferent de fricile mele de la momentul respectiv, le-am ignorat pentru că mi se părea important să mă gândesc la persoanele care au nevoie de o astfel de cauză.” Din septembrie 2018, de când a înființat organizația, echipa se întâlnește sâmbăta și discută proiectele pe care le pregătesc: postere cu statistici legate de violența împotriva femeilor pe care le-au lipit în liceele din București, mijloace prin care se pot implica adolescenții în procesul legislativ. Acum organizația cuprinde 60 de persoane în 21 de orașe și comune din țară.
În iulie, când au aflat că la Caracal două adolescente au fost răpite și ucise de un bărbat care le luase cu autostopul, au încercat să dirijeze o conversație constructivă în rândul liceenilor și în rândul altor generații despre cum ar trebui să se prevină și să se acționeze în cazurile de agresiune. Au participat la protestul #CadeUnaCădemToate din fața Palatului Parlamentului, unde Sofia a citit mesajul care a prezentat provocările adolescentelor de zi cu zi din România. Discursul a ajuns și în Parlament la începutul anului școlar, prin vocea deputatului independent Oana Bîzgan. Sofia a fost și acolo. „Stăteam în tribună și eram foarte entuziasmată de ce urma să se întâmple, că în final suntem și noi auziți în Parlamentul României, într-o sală plină de deputați. Și începe să vorbească Oana. Iar pe parcursul mesajului îmi dau seama că nu o mai aud. Și îmi dau seama că asta este din cauză că toată lumea din sală vorbea.” Sofia spune că momentul a schimbat ceva în Girl Up, pentru că a simțit că este auzită, chiar dacă nu de cei de 229 de parlamentari din sală, ci de persoana care a citit mesajul și a vrut să facă vocile liceenilor auzite. Și își dorește ca în viitor să continue această conversație și să crească și mai mult încrederea adolescenților în propriile voci.
Am mai scris despe Sofia Scarlat aici.
Mihnea-Teodor Popescu
18 ani, activist pentru mediu și drepturile animalelor, Târgu Jiu
În clasele a VIII-a și a IX-a, Mihnea intra în diferite grupuri de pe internet pe teme ce țineau de drepturile omului, religie sau politică. În acea perioadă, a găsit și primele informații despre ce înseamnă drepturile animalelor și observa că nu erau suficienți oameni care să facă ceva în domeniu, că era o zonă de margine de care oamenii nu erau conștienți. A început să dezbată tema online, pe grupuri dedicate, să contribuie cu articole și traduceri pe site-uri de profil și să-și facă primele conexiuni cu oameni din domeniul activismului. Apoi, când era în clasa a X-a și se afla la București, a luat parte la un protest împotriva uciderii mieilor de Paște, organizat de „Etică și Viitor”, un ONG care luptă pentru drepturile animalelor. „Atunci a fost momentul în care am spart bariera care mă ținea departe de implicarea în viața reală.” Ține minte că era un soi de flashmob, se reconstituia o scenă a crimei, iar el împărțea pliante sau discuta cu oamenii despre eveniment. În aceeași perioadă, a devenit și voluntar al asociației F.R.E.E (Freedom and Respect for Every Earthling), care se ocupă de promovarea drepturilor animalelor și a unui stil de viață în acord cu acestea, prin diferite campanii de atragere a publicului. Apoi a participat la Marșul pentru Drepturile Animalelor, în 2018. A ajutat la organizare, a luat o portavoce sau a dirijat oamenii. Simțea că în sfârșit poate să se exteriorizeze și că are cadrul perfect pentru asta. Treptat și-a eficientizat maniera de a face activism prin coordonarea unei campanii de conștientizare în privința folosirii hainelor de blană, prin intermediul asociației F.R.E.E. A gândit singur campania, care s-a numit România#SpuneNuBlănurilor, și a mers cu ea în București, Iași, Craiova și Târgu Jiu.
Printre proiectele în care s-a mai implicat au fost și Campania împotriva extinderii delfinariului din Constanța, împotriva defrișării pădurii Drăgoieni, județul Gorj, și a luat parte la protestele Fridays for Future despre schimbările climatice, unde a devenit și coordonator la nivel local, în Târgu Jiu. „În primă instanță am fost cinci persoane care țineam bannere, în fața Prefecturii. Peste o săptămână am fost 10. Iar acum, pe 27 septembrie, când a avut loc evenimentul în toată țara, ne-am strâns aproape 30.”
Dincolo de activism, tot pe timpul liceului a participat doi ani consecutivi la olimpiada ONU, proiect organizat de filiala Iași a UN Youth, care promovează idei cu spirit inovator, unde a câștigat locul III. A făcut parte și din juriul liceenilor la festivalul de film documentar One World Romania – după care a înființat un club de film One World Romania și la el în școală. Mihnea vrea să continue cu activismul climatic și cel al drepturilor animalelor și să-și ducă preocupările într-o zonă politică: momentan este co-coordonator pe grupul de lucru pentru protecția animalelor în cadrul partidului DEMOS. După ce termină liceul, vrea să se înscrie la Facultatea de Drept din București și să devină avocat.
