REZOLVAT este primul proiect de jurnalism de soluții în educație și a doua temă abordată, după cea a abandonului școlar, este dezvoltarea literației.
Despre literație am discutat cu Liliana Romaniuc, cea care în 2013 înființa, alături de alți profesori, Asociația Română de Literație. Fiind profesoară de matematică la bază, inițiativa ei era privită cu confuzie: „Când oamenii au auzit de literație, m-au întrebat «Ce cauți tu acolo? Că tu ești profesoară de matematică»”.
Înainte de asta înființase două școli private: una după curriculumul românesc și o școală Cambridge.
A fost consilieră în Ministerul Educației și în Guvern, înainte inspector școlar în județul Iași. Chiar dacă a trecut prin aceste funcții, profesoara spune că simte că are cel mai mare impact la firul ierbii, atunci când vorbește cu profesorii și cu directorii de școli despre literație, leadership și învățare vizibilă.
Școala9: Ați intrat în învățământ undeva în anii '80, ați predat și în licee industriale. Cum era să predați în anii aceia de comunism greu?
Liliana Romaniuc: Mie nu mi-a fost greu să predau matematică, dimpotrivă. Am făcut cu foarte multă pasiune lucrul acesta și cu rezultate într-o limită a normalității. Atât cât înțelegeam atunci.
Acum aș face altfel lucrurile. Cred că le-aș face ținând cont mai mult de ce aduce elevul cu el, poate că mai mult de zona aceasta de înțelegere, poate că m-aș focaliza un pic mai mult pe modul în care copiii se stimulează și se încurajează reciproc, cred că aș fi un pic mai încurajatoare decât am fost atunci când eram profesoară de matematică și n-aș mai pune nota 2. Am fost profesorul care a pus 2, nu am înțeles de ce. Atunci mi se părea că sunt foarte grozavă dacă pun nota 2 și copiii vor învăța.
Acum, după ce am studiat și în mod special din studiile și cercetările lui John Hattie (cercetător din Australia, autorul cărții „Învățarea vizibilă”, n.r.), am văzut că corigența și repetenția au efecte dezastruoase asupra copilului și e recomandarea pe care o fac: nu lăsați copiii repetenți și nu lăsați copiii corigenți!
Am experimentat asta. Un copil, un elev pe care îl lăsam corigent, nu venea la corijarea din toamnă mai bine pregătit. Dar imaginea lui de sine, dar frustrările prin care poate că a trecut, revolta... O soluție este să te duci să-l asiști pe copil, să-l însoțești în învățare. Și să nu aștepți să ia șapte sau opt sau zece, să-l aștepți, prima dată, dacă e corigent să ajungă la cinci. Deci pași mici, dar siguri.
„Leadership-ul politic ridică niște semne de întrebare în ultimii ani”
- Ați fost profesor în școli de stat și private, în inspectorat, în minister. Din ce rol credeți că ați avut cel mai mare impact?
- Eu obișnuiesc să spun că ce fac eu se numește muncă de chinez bătrân. Adică bob cu bob. Din punctul meu de vedere, cred că impactul cel mai mare îl am la firul ierbii, atunci când lucrez cu profesorii și cu directorii de școli, nu scoțând în evidență ce nu fac ei, ci însoțindu-i și arătându-le ce putem face împreună. Sunt acolo pentru a-i sprijini și pentru a învăța împreună.
Asta nu înseamnă că din poziții decizionale nu se pot face lucruri. Eu nu am avut cea mai fericită experiență din punctul acesta de vedere, pentru că nu știu să joc politic. Și atunci, ce am spus n-a plăcut, ce mi-au spus nu mi-a plăcut. Și nu prea m-am regăsit. În ce mă privește, am zis mai degrabă să-mi iau trăistuța și să mă duc acolo unde cred că pot să fac ceva.
Leadership-ul politic ridică niște semne de întrebare în ultimii ani și o recunoaștem cu toții… Dacă în poziții decizionale criteriul care contează cel mai mult este apartenența la un partid și munca politică versus competență și profesionalism, atunci rezultatele sunt cele pe care le avem.
E foarte important ca specialiștii, profesioniștii, practicienii să revină în arenă. Pentru că arena nu rămâne goală. Și cumva acum începem să culegem roadele unei arene care nu a rămas goală, din varii motive, și istoria probabil că va scoate în evidență ce s-a întâmplat. Arena educațională și arenele în general au fost ocupate de multe ori sau de prea multe ori de pseudo specialiști.
- Ați condus două școli private și ați fondat Asociația Română de Literație. Ce anume v-a făcut, din experiența de până atunci, să mergeți către privat?
- Am avut ocazia unor întâlniri extrem de valoroase în viața mea. Am avut posibilitatea să cunosc oameni din Statele Unite ale Americii, din vestul Europei, din Marea Britanie, care se raportau la educație și la învățare foarte diferit de ceea ce credeam noi.
În '97 am organizat o conferință, prima, la Iași despre calitatea educației, cu niște specialiști din Marea Britanie, din Bristol. Eu nu știam foarte bine ce vreau atunci, dar voiam ceva. Simțeam nevoia că trebuie să facem schimbări, dar nu știam exact ce trebuie schimbat. Sau, în fine, ce credeam eu că trebuie schimbat nu era chiar ceea ce ne trebuia.
Colegii respectivi, prieteni de altfel după aceea, au vrut să facem ceva pe zona de calitate. Și mie mi-a căzut plafonul în cap și am zis „Cum adică, noi nu avem un sistem de educație de calitate?”, pentru că nu înțelegeam atunci. Eram în ou, puiul din ou, pur și simplu.
Și am făcut acea primă conferință care mi-a deschis ochii prin ceea ce spuneau oamenii aceia. Accesul și întâlnirile cu aceste persoane mi-au facilitat accesul la resurse, la citit, la altceva. Au început să apară întrebări.
Și am zis, să începem o școală privată, în 1995 a fost asta. Am plecat în Statele Unite, am văzut ce înseamnă școli din Statele Unite și am deschis Colegiul Wurmbrand. După am studiat în Statele Unite și am avut posibilitatea, în anul acela la „George Washington” University, să cunosc multe școli.
Iar după aceea, mult mai târziu, prin 2014, deja intrasem în contact cu modelele internaționale și mi-a plăcut foarte mult modelul Cambridge. Și așa am deschis cea de a doua școală.
La Asociația Română de Literație suntem o organizație de profesori care învață foarte mult, învățăm împreună și după ce am învățat bine, ne ducem și spunem și altora în școli. Ne-am focalizat foarte mult pe zona de literație, pe învățare vizibilă, pe leadership.
„O organizație nouă în care noi să învățăm și să ducem mai departe”
- Cum era văzută literația, în anul 2013, în România, atunci când ați fondat Asociația Română de Literație?
- Cam toate lucrurile pe care noi le-am inițiat, la început au fost privite cu suspiciune, la fel a fost și școala, ambele școli. Ce ne trebuie școală privată în 1995?
Cu literația, a fost confuzie prima dată. Când oamenii au auzit de literație, m-au întrebat ce cauți tu acolo, că tu ești profesoară de matematică?
De altfel, și eu am avut această reacție când am fost invitată să particip într-un program de literație. Am zis: dar ce mă interesează de mine chestia asta? Eram director de școală atunci.
Ne-au invitat să facem parte dintr-un proiect. Erau atunci proiecte europene. Și am intrat în legătură cu povestea asta și inițial nu am participat la întâlniri, dar coordonatoarea de proiect, care este profesor universitar în domeniul literației, a ținut foarte mult să mă cunoască și a insistat foarte mult să vin. Și am mers la o întâlnire și atunci mi-am dat seama că eu greșeam fundamental omițând acest aspect major al literației. Copiii obțineau rezultatele acelea pentru că ei nu înțelegeau ceea ce ei citeau. Și am început să explorez, am pus întrebări, a urmat un alt proiect european.
Competențe de literație înseamnă să citești cursiv, să înțelegi ce citești și apoi să poți aplica, să folosești informația aceea în diferite alte contexte, să poți face corelații, ceea ce copiii noștri nu erau în stare să facă.
Conștientizând lucrurile acestea, am spus, ok, trebuie să facem ceva. Și am aplicat pentru un alt proiect în țară și finanțatorul respectiv a înțeles despre ce e vorba și a spus „Vă oferim finanțarea, dar va trebui să înființați o organizație nouă.”
Și în felul ăsta, discutând cu câțiva colegi profesori din nou, care mi-au fost aproape, am zis, hai să facem o organizație nouă, în care noi să învățăm și să ducem mai departe. Și așa am înființat Asociația Română de Literație.
Săptămâna viitoare, la REZOLVAT, veți citi despre soluțiile propuse de Liliana Romaniuc pentru creșterea nivelului literației al elevilor.
Echipa de proiect:
Jurnaliști: Andreea Archip, Raluca Cristea, Cristina Radu
Ilustrații: Simina Popescu
Imagine: Sorin Grigoreanu
Citește articolele din seria despre literație:
REZOLVAT. Legătura dintre literație și dezvoltarea unei societăți
Profesor în zone dezavantajate - coborârea de pe tocuri și burnout-ul din educație
SOLUTION BOX. Vrem ca elevii să citească? Idei pentru profesori, părinți și comunități locale
Ghid de lucru în comunități vulnerabile
Cum să faci literație la chimie sau istorie: jocuri de remi, povestiri compuse de elevi și dezbateri
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.
