Am avut ocazia să particip în calitate de membru observator din partea Consiliului Elevilor la concursurile de directori și directori adjuncți din județul meu, Vrancea. Observator înseamnă că nu am avut voie să pun întrebări candidaților, din păcate. Am văzut profesorii devenind elevi și nu unii foarte bine pregătiți, am văzut profesori fără viziune, perorând discursuri lăbărțate și deloc concrete. În plină pandemie, când școala a fost în nemilosul joc online-offline, am întâlnit profesori care se visează directori, dar nu știu să lucreze pe calculator.
În perioada interbelică, bugetul pentru educație reprezenta 12% din totalul fondurilor statului, un procent semnificativ mai mare decât în prezent. Astăzi, prin noile proiecte de lege, se vorbește despre 15% din bugetul consolidat din 2027, față de 8% astăzi. Încercarea de a aloca 6% din PIB acestui domeniu a eșuat în ultimii 20 de ani. Istoricul ieșean Ovidiu Buruiană pune în context perioada istorică în care toate țările Europei investeau masiv în educație.
În cea de-a doua săptămână de grevă generală în Educaţie, trei profesori şi cercetători de la Universitatea Oxford din Marea Britanie explică, pentru Şcoala 9, ce ar trebui să facă autorităţile române pentru a crește motivarea profesorilor din România. „Îmbunătățirea salariilor și a condițiilor de muncă” este o bază de la care ar trebui să se pornească, în opinia acestora. Contează foarte mult și cum se raportează politicienii la munca angajaților din învățământ.