De la începutul crizei de sănătate au decedat de COVID aproape 35.000 de români. Nu se știe oficial câți dintre aceștia au fost profesori. Articolul de față este felul celor care i-au cunoscut pe mentorii dispăruți de a-i asigura: „Nu v-am uitat. Nu v-am uitat și fiecare pas pe care-l facem spre întoarcerea la o educație deplină vă include și pe voi”. Să-i prețuim pe ei ne ajută să realizăm mai bine ce importantă este școala.
Ioana-Roxana Popa este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași și unul dintre foarte puținii elevi români olimpici la limba latină. Eleva respinge denumirea de „limbă moartă” dată unei limbi care stă și azi la originea comunicării din atâtea țări. Studiind latina, Roxana a înțeles în profunzime cum funcționau societățile de demult și a constatat cu uimire că nu s-au schimbat atât de multe față de secolul 5 î.e.n.
Profesoara de engleză Teodora Trișcă, de la Liceul Tehnologic din Lechința, Bistrița-Năsăud, vrea ca în fiecare anotimp să aducă pe cineva care să facă cu elevii activități care nu sunt în orar: teatru, programare pe calculator, arte marțiale. Persoana interesată va locui timp de o lună în sat, va fi plătită și va face activități atât cu copiii care nu au parte de activități ca cei de la oraș, cât și cu profesorii lor.