Adelina Mărăcine lucrează în presă din 2017. După ce a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universității din București, a devenit redactor la „Adevărul” și, ulterior, reporter al ediției „Weekend Adevărul”. S-a alăturat echipei „Libertatea” în vara anului 2021 și poate fi găsită la adelina.maracine@ringier.ro.
Republica Moldova duce o lipsă acută de dascăli. Acum un an, potrivit ministerului Educației de la Chișinău, erau înregistrate aproximativ 2.000 de posturi didactice libere în instituţiile de învăţământ din Republica Moldova, dintr-un total de 48.000. Astfel, educația de peste Prut fiind în topul sectoarelor cu cele mai multe funcții vacante. Guvernul de la Chișinău are de mai bine de zece ani o decizie prin care sunt oferite indemnizații de zeci de mii de lei pentru tinerii specialiști ca să predea la țară, unde e deficitul cel mai mare, puțini dintre aceștia profită de oferta statului.
Ar fi mai bine să nu existe nicio restricție și părinții să poată alege ce școală vor, dacă tot nu pot fi cu adevărat obligați să dea copiii la școala de cartier? Sau ar trebui verificate adresele și puși să se înscrie la școala de care aparțin?
Mai puțin de jumătate din timpul de muncă al unui profesor este rezervat predării efective. România nu face excepție. O cercetare realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată cât anume predau profesorii în cele 37 de țări membre și cât timp rezervă celorlalte activități din afara orelor. În Finlanda, de pildă, una dintre țările cu cel mai bun sistem educațional al lumii, profesorii de liceu predau 3 ore pe zi sau chiar mai puțin. În România, media e de cinci-șase ore.