Manuela Prajea a predat matematica 28 de ani în orașul natal, Drobeta-Turnu Severin, iar din 2018 este profesoară la licee din Charlotte, în Carolina de Nord. Avea 51 de ani când și-a făcut bagajele și a zburat spre Statele Unite, unde a învățat să-și dea mai departe cunoștințele prin „strategii din secolul XXI”. În România și-a folosit intuiția și orele din afara programului de lucru ca să-i apropie pe elevi de o materie de care se tem, dar și ca să-i pregătească pe olimpici. Profesoara a fost nominalizată la un prestigios premiu internațional, Global Teacher Prize 2016, pentru activitatea din România.
O publicație locală mi-a propus să scriu, pentru suplimentul cultural al lunii septembrie, un text despre prima mea zi de școală, pe care să-l însoțesc cu o fotografie sugestivă din perioada în care eram elevă. Am acceptat fără să stau pe gânduri, spunându-mi că nu poate fi greu (și mi-am amintit de compunerile cu acest titlu pe care obișnuiam să le primim, sistematic, în clasele I-VIII).
Bosnia și Herțegovina este o țară cu doar 3 milioane de locuitori de trei etnii: bosniaci, sârbi și croați și un puternic filon pro-rus. Fostă parte a Iugoslaviei, în țară încă mocnesc urmele conflictelor sângeroase din 1992-1995. Școala 9 a stat de vorbă cu Ammar Grabic, președinte al Youth Press Association în Bosnia și Herțegovina, bursier al programului Study of the United States Institutes for Student Leaders from Europe al Departamentului de Stat american. Acesta a povestit despre segregarea din școli și care sunt visele unui tânăr care vine dintr-o țară dezbinată etnic și administrativ.