Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.
Profesorul de filosofie Ciprian Mihali de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a căutat, într-o analiză pentru Școala 9, cauzele falimentului educațional. Faptul că nu știm ce vrem de la societatea noastră pe termen lung, concentrarea obsesivă doar pe vârfuri, pe talente și meteahna copiatului și plagiatului ne duc pe marginea prăpastiei, crede profesorul.
Studenții de la Teatru din București au pus în scenă piesa din programa de bacalaureat „Ion” de Liviu Rebreanu. Tinerii vor să pornească din aprilie într-un turneu prin școli. „Intrăm la o oră de română, deci avem 50 de minute, poate 60 cu tot cu pauză și în aceste 60 de minute trebuie să și jucăm, să primim și feedback”, spune regizorul Tudor Nicorici. Școala 9 a participat la premiera piesei unde au venit și profesori și liceeni în ultimul an ca să-și împrospăteze memoria înainte de examen.