La centrul de zi din Oradea în care lucrez, nu începem activitatea cu întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Începem cu „ce crezi că a rămas neclar și ai vrea să revedem împreună?”.
Anastasiia Kamenieva va asocia întotdeauna perioada în care a început războiul în Ucraina cu cea a majoratului ei. A descoperit între timp și cum e să ai un loc de muncă, căci s-a angajat într-un ONG care îi sprijină pe ucrainenii refugiați în România. I-a ajutat, de pildă, pe participanții de la Festivalul Ideo Ideis, copii și adolescenți din țara ei natală, să se înțeleagă cu mentorii atelierelor de teatru. Anastasiia locuiește de peste șapte ani în București, unde s-a mutat cu familia după ce Rusia a ocupat Peninsula Crimeea, din sudul Ucrainei. Se exprimă ca o nativă în română și, asemenea celor de vârsta ei, se gândește la facultate și la viitor.
Războiul din Ucraina a pus familii cu copii pe drumuri. Am văzut imaginile sfâșietoare de la granițele românești, oameni cu viețile într-un bagaj și fețe plânse. Unicef estimează că în acest moment 350 de mii de copii ucraineni nu mai au acces la educație, dar aproape toți cei 8 milioane vor fi afectați într-un fel de conflict. Războaiele globale au răpit dreptul la educație pentru 27 de milioane de copii în acest moment.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
