
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Peste jumătate din copiii din România contemplă ideea de a-și construi viitorul în străinătate, din cauza lipsei de oportunități educaționale și a neîncrederii sau nemulțumirii față de condițiile de viață din România. Această statistică ar trebui să ne cutremure pe toți: de la „simpli” cetățeni, până la guvernanți. Din păcate însă, am ajuns să mă număr și eu printre ei.
Natalia Rotaru, învățătoare din Chitila, crede că o școală prietenoasă înseamnă regândirea permanentă a modului de predare, ca elevii să participe cu drag la lecții. Așa că din micul oraș ilfovean călătorește cu elevii ei de clasa a treia în lumea circului, căutându-l pe Fram, merg în adâncuri pe urmele căpitanului Nemo și ies mereu să facă lecții în natură.
Profesia Alinei Mirt este joaca. Merge în școli de la țară, în special, și se joacă cu copiii, îi ajută să se deschidă și să se relaxeze și uneori chiar ea îi învață pe ei cum să zburde și să zâmbească. Unii au o viață atât de grea că nu știu efectiv ce înseamnă să te joci. Prin proiectele din sectorul ONG la care a participat, Alina a văzut cum arată cu adevărat educația din mediul rural. Într-un editorial pentru Școala 9, spune povestea lui Marian, un băiat care a ajuns la finalul gimnaziului fără să știe să scrie. De fapt, asta e realitatea multor copii, crudă și dureroasă.