A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.
„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.
„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.
Carmen Paraschiveanu, 42 de ani, este mama a doi copii de clasa a cincea și a șaptea. Dezamăgirea cu privire la sistemul educațional a făcut-o să se gândească tot mai serios la o soluție radicală - emigrarea. „Acum nu se mai pleacă din țară din cauza salariilor, a joburilor sau caselor. Posibila noastră plecare e motivată de educație”, a explicat pentru Școala 9. În plus, are exemplul și altor prieteni împrăștiați prin Europa care îi încurajează.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
