
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.
Numărul de atacuri asupra școlilor și a cadrelor didactice a crescut în acest an, potrivit datelor preliminare ale Biroului Reprezentantului Special al Secretarului General al ONU pentru copii și conflicte armate. Cel mai recent atac a avut loc chiar pe 1 decembrie, în orașul Aybak din nordul Afganistanului, unde mai mulți copii au fost uciși și răniți.
Uneori, ar trebui să iei o pauză, să tragi aer în piept și să încerci să îmblânzești demonii interiori care te bântuie și ajung să te copleșească. Asta am învățat la atelierul „Care e faza cu greșelile?”, organizat la Rezidența9, parte din expoziția „Atâta s-a putut”, prilejuită de lansarea revistei #6 Scena9. M-am folosit de un ac, bucăți mici de lână colorată și o bilă de poliester ca să spun povestea unei greșeli.