
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

O parabolă care circulă în mediul online și pe care am citit-o de curând pune în lumină (ca multe altele, de fapt) relația dintre profesor și elev. Unui profesor îi apare în vis un înger care-i spune că va avea printre elevii săi unul care va deveni un mare conducător, iar că lui, profesorului, îi revine sarcina de a-l pregăti pentru acest destin. Desigur, identitatea acestui elev nu este dezvăluită de mesagerul din vis, astfel că, odată trezit, profesorul începe să se frământe și să caute soluții.
Lavinia Braniște este scriitoare și traducătoare. Primul său roman, „Interior zero”, publicat în 2016, a fost tradus în trei limbi și adaptat pentru scenă în România și Germania. Lavinia este și cea care a creat personajele Rostogol, Anatol și Gregor, Toco și Colăcel, care se pot regăsi în cărțile dedicate copiilor pe care le-a scris. Am discutat cu Lavinia despre rostul poveștilor, despre copiii din ziua de azi și, bineînțeles, despre creativitate.
Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.