Se vorbește zilele acestea mult despre software în educație. Mai mult la modul general, desigur, „să ne facă cineva” o platformă. Numai că din păcate nu ne va face nimeni o platformă. Nu în timp util, cel puțin. De aceea cred că ar trebui să învățăm unul de la altul și să încercăm să ne facem noi singuri platforme, adaptate nevoilor fiecăruia. De la gândul ăsta – și de la faptul că o ajut pe mama mea cu meditațiile – s-a născut acest serial.
Elevii cu deficiențe de auz și din spectrul autist de la Centrul pentru Educație Incluzivă „Constantin Pufan” din Timișoara au primit în dar o pictură murală. co(art) este un proiect al Asociației Banat IT prin intermediul căruia doi artiști au pictat pereții exteriori ai școlii. Din cauza pandemiei, copiii nu au putut să le stea alături artiștilor în timpul lucrării, așa cum era planificat inițial. Însă s-au bucurat să vadă cum în fiecare zi se schimbă pereții școlii, bucată cu bucată. Pentru prima dată, stă scris cuvântul „școală” cu dactileme (semne efectuate cu ajutorul degetelor).
„Ni se spune să privim fiecare lecție ca pe o lecție de limbă”, spune Clara Fiorentini, profesoară la Marino Institute of Education din Dublin. De la sperietura din 2010, când țara sa căzuse în clasamentul PISA, sistemul educațional s-a mobilizat ca niciodată, s-a uitat cu lupa la cum e folosit timpul la ore și a făcut ca programa tuturor disciplinelor să se învârtă în jurul literației și numerației.