Adolescenții petrec mult timp online. Fie că evadează în gaming de câte ori au ocazia și nu-i mai extragi de-acolo decât sub amenințarea că le tai netul, fie că petrec ore în șir pe TikTok, Instagram sau alte platforme aducătoare de likeuri, când îi vezi cu ochii țintă în câte un ecran de câte ori intri în camera lor, ca părinte, simți că o iei razna.
Nu știm să fi spus cineva „vreau să fiu lucrător de tineret când mă fac mare”. Dar ar fi trebuit. Am vorbit cu Rasa Tučinskaitė, lucrătoare de tineret lituaniană, despre această profesie născută din proiectele Uniunii Europene, care are multe în fișa postului și vine cu o multe satisfacții. Căci cum să fie altfel când lucrezi cu tinerii?
Îmi amintesc cum a fost primul examen la care am participat în calitate de evaluator. De fapt nu era un examen, era un ditamai concurs de admitere la liceu, un liceu fără miză, în fond. Sau da, era o miză, cea a liceului, care trebuia să-și asigure clasele – cifra de școlarizare era generoasă.