Într-un interviu pentru Școala 9, jurnalista Emilia Șercan, totodată lector la Facultatea de Jurnalism a Universității din București, vorbește despre cum a ajuns România să promoveze o cultură a plagiatului, de unde izvorăște ea și de ce se perpetuează. Pornind de la cazul ministrului Cercetării Florin Roman, care și-a plagiat lucrarea de disertație, jurnalista atrage atenția asupra faptului că responsabilitatea corectitudinii unei teze nu cade doar pe umerii autorului, ci și pe ai profesorului coordonator.
Există o legendă despre Tom Waits care spune că într-o zi acesta conducea pe autostradă, când prin minte a început să îi treacă o melodie nouă. Era splendidă, simțea cum îl copleșește prin frumusețea ei, dar cum se afla la volan, nu putea să o noteze. Cum nu-i dădea pace și începea să îl obsedeze, a ridicat ochii pentru o clipă spre cer și a implorat: nu vezi că conduc? Nu vezi că nu pot nota nimic acum? De ce nu îmi dai pace și nu mă lași nici să șofez atent? Dacă vrei să te pot nota și să te aduc pe lume, vino când nu fac ceva care mă împiedică să îți dau atenție! Iar dacă nu, du-te și bântuie pe altcineva! Du-te la Leonard Cohen, de exemplu!
Era o vreme în care scrisorile se redactau pe hârtie velină, se trimiteau prin poștă, în plic timbrat, introdus în cutiile poștale galbene care se găseau de obicei în fața oficiilor poștale. Ajungeau după câteva zile, uneori după câte o săptămână la destinatar. Ce bucurie era atunci când primeai câte o scrisoare de departe, din Hunedoara sau din Iași, pe care era trecut numele tău! Sau din Varșovia, poate, sau din Paris! Cu câtă emoție o deschideai și o citeai!
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
